România este în continuare o țară a câinilor în lanț. În România anului 2024 legea spune că ai dreptul să ții în curte câinele în lanț. Trebuie doar să respecți o serie de prevederi, prevederi care în majoritatea cazurilor nu sunt respectate. Cei care trebuie să verifice dacă aceste prevederi sunt respectate nu o fac sau dacă o fac, în multe dintre situații, spun că totul este ok chiar dacă lucrurile sunt departe de a fi în regulă. Credeți că asta e tot? Majoritatea cățeilor din lanțuri nu doar că sunt încătușați fără voia lor, dar mai sunt și flămânziți și chinuiți. Stau sub cerul liber, fie vară, fie iarnă, așteptând o minune. Minunea pe care o așteaptă ei nu este neapărat o schimbare a situației, ci este altceva, altceva despre care vom vorbi la finalul acestui articol. Până atunci încercăm să aflăm care este realitatea câinilor în lanțuri, de ce se întâmplă asta și de ce în România este încă legal să ții câinele în lanț?

Am abordat tristul subiect la podcastul oferit de către ROLDA România, „În jurul cozii”, alături de Simona Măntescu, un om care de 15 ani încoace dă totul pentru salvarea cățeilor abandonați.

O luptă purtată cu morile de vânt. Așa pare în 2024 bătălia celor care încearcă să salveze câinii din lanțuri. Bătălie dusă împotriva proprietarilor ignoranți, împotriva autorităților care nu vor să își facă treaba și uneori dusă parcă împotriva tuturor.

„Am avut un caz al unui cățel în lanț într-o comună apropiată de Iași care era bătut în lanț. De fiecare dată când persoana respectivă trecea și îl mai bătea puțin, trecea îl mai bătea puțin, fără să facă bietul de el absolut nimic. Se întâmpla doar pentru că era câine, pentru că exista acolo și acea persoană trecea pe lângă el. Situațiile acestea sunt foarte dese, cățeii sunt chinuiți. Știu persoane față de care eu aș avea pretenții, persoane intelectuale, educate, care ar trebui să deschidă alte orizonturi în privința animăluțelor, dar care țin câinele în lanț sau îl țin într-un coteț mizer sau într-o zonă în care nu se poate adăposti de soare, de ploaie, de ger, de nimic. Primesc apă când plouă de sus și mâncare când mai trece cineva pe acolo. Lucrurile acestea dor îngrozitor și noi nu putem să facem singuri aproape nimic. Facem sesizări, facem petiții, dar vine polițistul local sau de la poliția rurală care spune că animăluțul stă foarte bine. Și atunci vă dați seama ce șansă mai am eu să îl ajut? Eu nu pot să intru pe proprietate privată și vine polițistul care spune că e ok câinele. Câinele stă într-o jumate de metru de lanț, fără apă, fără mâncare și fără o cușcă adecvată pentru soare și pentru ploaie. Deci fără ajutor nu putem să facem nimic, dăm și noi drumul la câine. Asta așa vorbind pentru că nici asta nu putem să o facem pentru că apoi încălcăm noi legea și pe noi sigur ne va vedea cineva”, a explicat Simona Măntescu la „În jurul cozii”.

Oamenii în general adoră să preia obiceiuri. Fie că acestea sunt pozitive, fie că sunt negative, e mai comod să faci așa cum fac și alții în loc să analizezi tu situația și să vezi dacă este într-adevăr bine să procedezi într-un anumit fel. Mai ales într-o societate în care animalele sunt respectate foarte puțin, e mai simplu să te comporți cu ele așa cum o face mătușa sau cum o fac bunicii. Iar acolo unde mai adaugi și problemele lipsei de educație și a sărăciei, viața câinilor care depinde de acei oameni este una extrem de grea.

„E vorba probabil de lipsă de educație și sărăcie. Omului sărac nu îi mai pasă de nimic, așa a văzut la părinți, așa a văzut la bunici, așa știe el că dacă nu dă lapte, nu dă ouă, nu trebuie să fie îngrijit. Întotdeauna am pus problema că un câine în lanț, dacă tu vrei să fie de pază, nu are cum să te păzească fiind în lanț. Nu are ce să facă. Apoi faptul că oamenii sunt foarte răi, e un lucru pe care eu mi-l asum că îl spun. Ei își arată în felul acesta puterea, răzbunându-se pe un suflet care nu are cum să se apere. Câinele este un animal nobil și înțelept, el știe că e casa lui și stăpânul lui. Sunt foarte rare cazurile în care un câine sare la stăpân. Poate doar după bătăi și cruzimi pe care nu ni le putem imagina. În rest, câinele suportă și stă exact acolo unde îl pune, chinuit, culcat, în frig, în ger, că e iarnă, că e vară, fără să riposteze. În momentul în care tu te duci și vorbești cu un proprietar de acest gen nici nu te ascultă, e câinele meu, fac ce vreau cu el. Pe lângă faptul că sunt în lanțuri, câinii mai sunt și chinuiți și nemâncați. Nu se implică nimeni, o parte foarte mică a populației este preocupată de aceste suflete și de animăluțe în general. Au cu totul alte preocupări, iar noi suntem niște nebuni care atâta știm. Educația e problema, sărăcia nu e o scuză. Copiii acestor oameni nu încearcă să facă nimic. Adică copilul lor ar trebui să vină să spună, tată, mamă, mătușă, bunicule, nu așa trebuie, faceți altfel. Nu avem o lege care să interzică ținutul în lanț, eu personal îmi pierd orice speranță”, a spus invitatul podcastului oferit de către ROLDA România.

Da, în România este încă legal să ții câinele în lanț. O țară care se mândrește că este în UE, că este în NATO, o țară care se simte jignită atunci când europenii o arată cu degetul. Este ironic faptul că ne plac foarte mult trendurile europene și încercăm să fim la zi cu toate, dar când vine vorba de drepturile animalelor, interesul nostru de a fi “cool” scade brusc până la cote minime. De ce în România este încă legal să ții câinele în lanț?

„Pentru că lumea animalelor nu are reprezentanți politici, în guverne, în camere, peste tot. Asta unu la mână. Doi la mână, în cadrul partidelor sunt prea puțini cei care au deschis vreodată gura să spună ceva despre viața pe care o duc animalele. Întodeauna ei au fost o roată în plus la căruță. Vedem afară din țară cum cățelul se plimbă frumos în lesă, ne place ca afară, dar nu vrem să facem și noi să fie ca afară. Suntem foarte subțire reprezentați în acest moment în clasele politice, plus că și acolo odată ajunși se pierde subiectul pentru care au intrat și își găsesc alte interese. Dacă nu vom munci mai mulți pentru acest scop prea curând nu vor fi schimbări”, a concluzionat Simona Măntescu.

Lucrurile sunt triste și foarte clare din acest punct de vedere: în România câinii suferă cumplit în lanțuri, iar iubita noastră Românie este fără doar și poate o țară înapoiată din acest punct de vedere! Câinii așteaptă în mod clar o minune, dar acea minune nu este cea la care foarte probabil se gândește lumea.

Dacă încerci să empatizezi suflet la suflet cu cățelul, îti vei da seama că blănosul nu așteaptă mult visata lege care să îl dezlege din lanț, ci își așteaptă torționarul să vină să îi dea drumul și să îl iubească! Da, patrupedul chiar dacă este flămând, ud și chinuit așteaptă ca proprietarul său să vină să îl salveze. Atât de mare sunt încrederea, loialitatea și iubirea câinelui față de proprietarul său încât este dispus să îl ierte în prima secundă în care acesta l-ar dezlega și i-ar oferi puțină afecțiune. El nu știe că trebuie să ne ierte și pe noi cei care trebuie să facem mai mult pentru câinii în lanțuri din țară, dar noi știm asta și în mod implicit este de datoria noastră să îl salvăm și să îi demonstrăm că poate duce o viața normală și mai bună!

Puteți urmări ediția integrală a podcastului, aici.