În contextul în care din ce în ce mai mulți câini din România sunt abandonați este greu să nu te întrebi dacă este nevoie de un nivel de responsabilitate extra pentru a avea grijă așa cum trebuie de un animal? Adică e una să fii responsabil și e alta să fii super responsabil? Nu mai ajunge să fii doar responsabil pentru a oferi iubire și siguranță patrupedului pe care îl ai în grijă? Sunt raportate din ce în ce mai multe situații în care oameni care au avut grijă de un câine pentru 5 sau în unele cazuri chiar și 10 ani au ajuns ulterior să îl abandoneze. Fără mustrări de conștiință, fără regrete.

Așadar trebuie să fii super responsabil pentru a avea grijă de un animal? Am abordat subiectul și am încercat să găsim răspunsuri în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România, „În jurul cozii”, alături de psihologul și sociologul, Diana Zazula.

Era imperios necesar să discutăm despre responsabilitatea față de animale și copii pentru că cei mici sunt adulții de mâine, iar adulții de mâine vor ajunge în poziții care le vor permite să ia decizii și în ceea ce privește câinii care suferă. Am întrebat-o pe Diana dacă este suficient să responsabilizezi copilul față de animale prin simpla prezență a unui animal în viața lui încă de la o vârstă fragedă? Și pe de altă parte cât de important este cum tratează părinții acel animal în fața copilului?

„Nu cred că mă pot duce în direcția în care să spun că poți fi iresponsabil cu un animal, dar să fii responsabil cu cei din jurul tău și viceversa. Responsabilitatea vine pe ambele planuri în condițiile în care există o educație în acest sens. Aici depinde foarte mult de părinți, dar și de mediul în care crești pentru că sunt anumite culturi sau medii în care animalele pot fi văzute ca o resursă și nu ca niște ființe demne de considerație morală. Nu poți să vii să responsabilizezi copilul dacă ăsta e mediul din jurul tău sau dacă poate chiar tu ai crescut într-un astfel de mediu. Și nu poti responsabiliza copilul dacă părintele nu are anumite cunoștințe despre nevoie acelui animal, despre drepturile animalelor. Sau părintele să nu înțeleagă impactul pe care il are comportamentul său asupra acelui animal de companie. Și mă lovesc des în ultima vreme de faptul ca se prioritiziază mai mult nevoile umane, în sensul că animalele nu sunt plasate la același nivel legat de faptul că au niște nevoi de atenție și de responsabilitate identice cu cele ale omului. Ar trebui să existe o educație continuă în acest sens. Ar trebui și noi să ne implicăm puțin mai mult. Ar trebui să îl învățăm pe acel copil despre ce înseamnă empatia și că ea nu există doar față de oameni, ci și față de toate celelalte ființe vii. Și ar trebui să îl învățăm pe copil și despre comportamentul etic, care implică protecția și bunăstarea animalelor”, a precizat la podcast Diana Zazula.

Și totuși cum pot să apară situații în care să ai grijă 10 ani de zile de un câine, iar atunci când a îmbătrânit și a devenit inactiv și probabil capricios și inutil în ochii omului, să îl abandonezi? 10 ani de zile a fost um membru al familiei, iar într-o zi a fost aruncat brusc ca pe un rebut.

„Asta este ca și haina pe care o purtăm în stare perfectă, iar la primul defect o luăm și o aruncăm fără să ne dăm seama că poate ar fi alții care s-ar bucura de acea haină. Există situații de acest gen. Problemele ce țin de sănătatea mentală te pot duce în direcția în care de azi pe mâine devii o persoană mai puțin responsabilă sau chiar iresponsabilă față de tine și față de cei din jurul tău. Mie îmi vine puțin greu, deși știu că multora nu, să mă pun în scenariul în care mi-aș abandona pisicile sau cățelul doar pentru că este greu într-un anumit punct al vieții. De foarte multe ori animalul de companie te scoate din starea aceia letargică mentală în care te afli”, este de părere psihologul.

Așadar discuția de la „În jurul cozii” ne-a adus în punctul marii întrebări. Trebuie să fii super responsabil pentru a avea grijă așa cum trebuie de un câine în anul 2024? Psihologul și sociologul ne spune că de fapt există un alt secret în acest sens. Un secret oarecum banal, care ține într-un fel de rutină, dar extrem de important!

„Nu știu daca implică neapărat să fim mai responsabili. Implică un anumit nivel de responsabilitate, dar mai degrabă cred că necesită să fii o persoană adaptabilă pentru a îndeplini această sarcină. E vorba și de disponibilitate, e vorba și de angajament și toate aceste lucruri se însumează în acele comportamente care sunt în beneficiul animalului. Adică de la aspectele ce țin de igienă, lucrurile ce țin de nevoile de activitate fizică a acelui animal, hrana. Toate lucrurile acestea cumva se învață și pe parcurs. Disponibilitatea aceasta cred că este mai importantă decât să fii mega mega responsabil în primă fază”, a explicat Diana Zazula în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România.

Iată că deși a fi responsabil nu mai este neapărat suficient în vremurile pe care le trăim, nici a fi super responsabil nu este adevăratul răspuns. Adevăratul răspuns sau secretul constă în a fi disponibil pentru cățelul tău, disponibil fizic, disponibil emoțional, disponibil în fața nevoilor sale primare sau mai speciale

Mai pe șleau trebuie să fii acolo pentru celălalt ca și cum ești acolo pentru prietenul tău cel mai bun și atunci când are mare nevoie de tine, dar și atunci când pur și simplu vrea să știe că ești prezent lângă el.

Puteți urmări ediția integrală a podcastului, aici.