Distruge și face pipi în casă când e lăsat singur. Oare nu am făcut bine că am luat un câine?

Pentru multe persoane (multe oricum sceptice privind ideea de a avea un câine), aceasta este prima problemă: dacă îți strică prin casă și face pipi și mizerie peste tot?

Ei bine, chiar dacă lucrul ăsta se întâmplă, află că NU este un comportament normal cu care trebuie să înveți să trăiești sau din cauza căruia să renunți la câine. Să renunți la câine într-un asemenea context e ca și cum ți-ai scoate toți dinții pentru că ai văzut o carie.

Ceea ce face câinele tău este un rezultat direct al anxietății de separare, tradus ca un fel de atac de panică la om. Este o situație extrem de stresantă pentru el iar reacțiile sale sunt din panică și frică excesivă, nicidecum din cauză că este un „câine rău” care „nu are ce căuta în casă”, „s-ar simți mai bine afară” sau alte idei preconcepute vehiculate de catre unii sau alții. Iată ce ai de făcut pentru a rezolva problema.

Orice câine se va întrista atunci când stăpânul dă semne că vrea să plece. Dar anxietatea de separare este ceva mult mai profund și mai intens în manifestare. Iată câteva dintre semnele care prevestesc dezastrul pe care îl vei descoperi la întoarcerea acasă:
● scheaună, tremură, se plimbă înainte – înapoi pe măsură ce tu te pregătești să ieși pe ușă
● începe deja comportamentul distructiv
● are mici accidente de urinat sau defecat de emoție pe care încearcă să le controleze sau să le ascundă
● gâfâie sau salivează în mod excesiv dintr-o dată
● dă semne că vrea să iasă din casă în mod disperat

Descoperirea sursei acestor emoții puternice îți va indica rezolvarea problemei. Ai următoarele variante: În primul rând, vezi dacă ceea ce face câinele tău chiar ține de anxietate de separare și nu este o problemă de educație. Poate face pipi în casă pentru că încă nu a învățat să facă afară sau distruge, deoarece nu a înțeles cu adevărat că nu are voie să facă asta.

Prima dată asigură-te că bifezi aceste aspecte înainte de a trage concluzia că animalul tău ar avea o problemă mai serioasă.
O variantă bună în acest sens este să filmezi cățelul atunci când pleci de acasă, să vezi când și cum se declanșează acest comportament distructiv.

Dacă nu ești primul stăpân al câinelui tău, foarte probabil acesta a suferit o traumă în trecut și se teme ca aceasta să nu se repete. Află tot ce poți despre trecutul cățelului tău.
Posibile cauze ale acestei anxietăți sunt:
● abandonul – un stăpân care pleacă și nu mai vine îi lasă impresia că acest lucru se poate repeta oricând.
● perioade extrem de lungi de izolare – un stăpân care lipsește foarte mult timp de acasă, timp în care animalul este complet singur. Poate chiar plecări de o zi sau mai multe fără ca animalul să primească atenție.
● neglijență – un stăpân care ignoră nevoia de a ieși sau de a face mișcare a câinelui, care îl ține închis în casă prea mult timp peste zi. Câinele rămâne cu senzația de captivitate.
● perioade lungi în care câinele este lăsat în grija altora, sau la hoteluri pentru câini – o astfel de inconsecvență poate zăpăci un câine care nu înțelege de cine trebuie să se atașeze, care este casa și locul lui, care sunt regulile.
● timp petrecut în adăposturi publice – aceste locuri sunt ca niste închisori și cea mai mare parte a câinilor care trec pe aici rămân cu traume care se manifestă în multe feluri.

Poate cineva din familie s-a mutat, iar câinele tău nu înțelege unde a dispărut. Poate voi v-ați mutat. Poate v-ați schimbat programul. Sau chiar situația cea mai des întâlnită în ultima vreme – cei care au lucrat de acasă și au putut sta cu cățeii lor acum se întorc la serviciu și nu mai sunt prezenți fizic acasă cea mai mare parte din zi.

Nu-i făce bagajele și nu posta deja anunțuri cum că donezi un câine extraordinar. În schimb, încearcă să identifici sursa problemei. Odată ce ai făcut asta, încarcă-te cu empatie pentru că probabil deja începi să înțelegi că bietul tău prieten cu blăniță este absolut terifiat de fiecare dată când este lăsat singur și că este de datoria ta să îl ajuți.
Iată cum:

Ți se pare o măsură extremă să ții câinele închis cât timp tu ești plecat? Ei bine, această măsură este recomandată pentru animalele ale căror atacuri de anxietate sunt atât de violente încât se pot răni sau pot provoca pagube materiale foarte mari. Ideală ar fi o cușcă de transport mai mare decât cea pe care o folosești în mod normal, una în care îi poți băga o păturică, jucării, puzzle-uri cu gustări ascunse pe care le poate descoperi în liniște.

Asemeni tuturor tehnicilor recomandate în aceste cazuri, varianta „fading out” este optimă. Prima dată îl vei lăsa în cușcă și te vei întoarce repede. Apoi vei lipsi din ce în ce mai mult. Nu exagera, totuși, și nu lipsi o zi când lași animalul în cușcă.

Odată ce s-a liniștit și nu mai face atacuri (camera de supraveghere rămâne o recomandare fermă), poți începe să lași ușa cuștii neîncuiată. Poate doar închisă. Astfel încât câinele să o poată deschide dacă o împinge ușor. Lipsește câte puțin apoi verifică reacțiile pe cameră.

Următoarea etapă constă în lăsarea ușii larg deschise. La un moment dat, câinele va ieși încet din cușcă, dar dacă aceasta reprezintă spațiul în care se simte în siguranță, s-ar putea băga singur la loc. Fie accepți această variantă ca fiind una permanentă sau una de tranzit, cert este că ar putea rezolva problema distrugerilor și a rănirii.
Asigură-te că îi lași mereu apă și mâncare în cușcă.

În situația în care problema lui este frica de abandon, o haină recent purtată pe care i-o lași la îndemână, să se cuibărească pe ea, să o care cu el prin casă, să se joace sau să doarmă pe ea, este o promisiune că te vei întoarce și o modalitate prin care te va simți aproape.

Deschide ușa, mergi până în capătul holului sau al curții, revino și reia-ți activitatea.
Dacă câinele începea deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Deschide ușa, apoi închide-o la loc și reia activitatea de dinainte.
Dacă câinele începe deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Îmbracă-te, fă tot ce faci de obicei atunci când pleci din casă, apoi așază-te la loc pe scaun.
Dacă câinele începea deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Deschide ușa, ieși puțin din casă, un pas – doi, revino și reia-ți activitatea.
Dacă câinele începea deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Deschide ușa, mergi până în capătul holului sau al curții, revino și reia-ți activitatea.
Dacă câinele începea deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Deschide ușa, ieși, închide ușa, intră în casă și reia-ți activitatea.
Dacă câinele începea deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Deschide ușa, închide ușa, mergi până în capătul holului sau al curții, revino, reia-ți activitatea.
Dacă câinele începea deja să dea semne de agitație, așteaptă până devine calm. Foarte calm. Perfect relaxat. Continuă.

Deschide ușa, închide ușa, lipsește din ce în ce mai mult, crescând perioada gradual și urmărind cu atenție reacțiile animalului.

Este o expresie folosită atât de des încât s-a tocit de tot. Dar în spatele folosirii ei excesive și goale, ea avea un sens. Timp de calitate nu înseamnă să fii în aceeași cameră cu el sau să-i dai ceva atenție apoi nimic. Înseamnă exerciții fizice potrivite pentru vârsta și statura lui, plimbări lungi, jocuri active care să îl mențină conectat. Cu cât ești mai prezent atunci când ești acolo, cu atât experiența îi va hrăni creierul când vei lipsi.
Lipsa ta și detașarea emoțională în clipele în care ești acolo, îi vor adânci anxietatea atunci când va fi singur.

Insistă pe comanda „stai” chiar și atunci când ești acasă. După ce ai petrecut timp cu el, jucându-vă, consumându-i energia, fiind foarte atent la el și nu cu un ochi pe telefon sau la televizor sau vorbind cu alte persoane, este momentul să exerseze statul singurel, chiar și atunci când ești și tu acasă. Rezervă-i timpul lui atunci când ești acasă, dar când acesta s-a terminat, încurajează-l să-și găsească singur activitate./p>

Aceste probleme, deși deranjante, au o rezolvare. Și ar fi păcat să renunți la o relație cu cel mai bun prieten al tău în devenire pentru ceva ce poate fi remediat. Întrebarea este, tu ești dispus să investești în relația asta?

Sper că ți-am dat câteva ponturi bune. Succes în pregătirea celui care deja îți este cel mai bun prieten!