Conținutul de pe internet și rețelele sociale din ziua de azi aleargă fără oprire după atenție: aprecieri, distribuiri, vizualizări. Este chiar foarte bine cunoscut faptul că pisicile și câinii au capacitatea de a capta o atenție foarte mare în mediul online. Cu cât sunt mai drăguți și cu cât fac ceva foarte amuzant, cu atât mai bine. Dacă este etic sau moral să fie expuși în acest fel de către proprietarii lor, este o altă discuție. În acest articol discutăm despre aparențe și realitate. Vedem în lumea virtuală un număr foarte mare de articole și filmulețe în care, câinii afișează priviri vinovate după ce au făcut ceva „rău”. Întrebarea este… pot câinii să se simtă vinovați în situațiile de acest gen? Pot ei să simtă acest sentiment?

Specialiștii sunt aproape întru totul de acord că prietenii noștri necuvântători simt emoții precum fericire, triștețe și frică. Presupusul sentiment de vinovăție intră în categoria emoțiilor secundare, emoții care sunt mult mai complexe decât cele 3 enumerate mai sus. Sunt, însă, mult mai puține dovezi că patrupezii sunt încercați de sentimentele de vinovăție sau rușine. Așa că, deși un video sau un articol de acest gen pot fi amuzante, ele nu sunt neapărat ceea ce par, iar mustrarea pe care stăpânul o aplică câinelui, poate fi nocivă pentru acesta.

Aceiași specialiști apreciază că, de cele mai multe ori, câinele nu are nici cea mai mică idee de ce este certat. Se consideră că ei par supărați atunci când îi certăm doar pentru a empatiza, în felul lor, cu proprietarul.

„S-au făcut multe cercetări pe această temă. Eu cred că mai degrabă câinele nu prea realizează ce s-a întâmplat. În această situație, contează mai mult reacția și comportamentul proprietarului. E chiar probabil ca proprietarul să descopere ceea ce a făcut câinele la câteva ore distanță. A venit, de exemplu, de la muncă și a văzut că patrupedul a distrus ceva, s-a enervat, s-a uitat urât la el și a avut loc un conflict între ei. Câinele a înteles mai degrabă că atunci când stăpânul vine acasă și se uită urât la el, va fi pedepsit. El nu va face legătura cu acel comportament pentru că dacă ar ști că a făcut ceva rău probabil nu ar mai încerca un conflict similar pe viitor cu proprietarul.
Problema nu se poate rezolva așa, este nevoie de metode mult mai consecvente pe care, în primul rând, câinele să le înțeleagă, altfel nu are nici un rost”, consideră Szabo Zoltan, dresor consacrat de câini din țară, care a vorbit despre acest subiect în cadrul podcastului oferit de ROLDA România, “În jurul cozii”.

Se consideră că este mai degrabă util să mustrăm câinii în situațiile de acest gen exact în timpul în care comit acea faptă nedorită sau imediat după ce aceasta s-a finalizat. În acest fel, ei pot face legătura între eveniment și reacția stăpânului.

Se pare că, atunci când cerți câinele într-un context din acesta al unui eveniment nefericit în care el este în centrul atenției, îi poți face mai mult rău decât bine. Se crede că acea privire vinovată a câinelui care pare că înțelege ceea ce s-a întâmplat, ascunde de fapt frică și anxietate! Aceste două elemente nu fac decât să crească nivelul de stres al câinelui tău. Poate tu te vei simți mai bine pentru că te-ai descărcat și i-ai atras atenția, însă el se va simți trist… mai ales dacă momentul mustrării vine la câteva ore după ce acțiunea “incriminatoare” s-a consumat.

Specialiștii mai precizează că unele dintre gesturile care dau de înțeles că se simt vinovați, pot fi asociate cu infecții ale tractului urinar. Așadar ar putea fi indicat ca în aceste situații să treci împreună cu amicul tău necuvântător pe la medicul veterinar pentru a vedea dacă această variantă se confirmă sau nu. Dacă episoadele în care câinele face deranj prin casă se repetă frecvent ar trebui să iei în calcul și înscrierea acestuia la cursurile unui dresor.

Așadar, dacă este să dăm crezare acestei teorii conform căreia, atunci când îi certăm, câinii simt frică și anxietate, acele filmulețe așa-zise “amuzante”, nu mai sunt chiar atât de amuzante. Simpla posibilitate a acestui fapt, m-ar determina pe mine ca și proprietar de câine să nu realizez asemenea materiale care au scopul de a strânge likeuri și zâmbete. Decizia aparține însă fiecărei persoane în parte. În orice caz, experții sublinează foarte clar faptul că nu există dovezi științifice care să ateste capacitatea câinilor de a simți vinovăție sau rușine. În concluzie, întrebarea din titlul acestui articol continuă să nu aibă un răspuns de necontestat, ci doar mai multe posibilități de răspuns.

În timp ce nu știm sigur dacă prietenii noștri necuvântători simt vinovăție, știm sigur că noi oamenii suntem capabili să experimentăm acest sentiment. Poate că ar fi mai indicat ca în loc să analizăm prea mult această presupusă emoție secundară a unui cățel, să analizăm de ce nu simt vinovăție și regret oamenii care torturează și abandonează animalele? Poate că ar trebui să ne asumăm noi întreaga responsabilitate asupra acestor situații și să nu mai încercăm să pasăm vina unui animal inocent care nu vrea decât să fie prietenul omului.