Experiența unui câine de salvare în cutremurul din Turcia
Cutremurul din Turcia și Siria din februarie 2023 a ținut prim-planul știrilor în România la televizor și pe internet. În provincia Hatay din Turcia, una dintre cele mai afectate zone de cutremur (7,8 Mw), situația a fost cutremurătoare, blocuri întregi distruse și peste 40.000 de persoane care au murit. România a trimis ajutoare și prin câteva echipe specializate care au intervenit cu câini de căutare și salvare sub dărămâturi. Dintr-una dintre echipe a făcut parte și Oana Ciora și câinele ei Dino, de la Asociația pentru Câini de Salvare Transilvania. Oana a povestit în cadrul podcastului realizat „În jurul cozii” de către ROLDA România cum a fost această experiență alături de câinele ei. Experiența a fost una profundă și emoționantă.
Prima impresie, greu de uitat
Oana a explicat la podcastul „În jurul cozii” că prima impresie în momentul în care ajuns împreună cu Dino în orașul Hatay a fost una greu de uitat. A fost prima misiune de căutare sub dărămâturi la care au luat parte Oana și Dino, un malinois belgian în vârstă de 9 ani, după ce Oana s-a pregătit 20 de ani, iar Dino întreaga sa viață pentru o misiune de acest gen. Oana, care este de profesie și inginer constructor, a spus că nu a văzut nicio clădire care să poată fi folosită în continuare pentru locuit.
„M-a impresionat că absolut toată lumea era implicată în misiunea de salvare și căutare, oameni în adidași, fără căști, toată lumea încerca să ajute cum putea. Apropiindu-ne de Hatay una dintre benzile autostrăzii era complet blocată cu trailere și excavatoare, o mobilizare extraordinară. Noi aveam misiunea acolo unde eram trimiși de a asista cu câini, de a verifica zona să vedem dacă există supraviețuitori, dacă patrupedele ne arătau că sunt supraviețuitori acolo. Câinele poate să îți indice locul din care iese un curent de aer care aduce mirosul de om. Asta poate fi însă la distanță mare de persoana îngropată, așa cum fumul călătorește, călatorește și aerul și poate să îți urce pe un planșeu care e înclinat și să scoată mirosul la o distanță mare de persoana care este efectiv îngropată. Cu instrumente de sonare și alte dotări, puteam să localizăm mai exact unde este persoana, iar mai apoi intervenea o altă echipă care continua procesul de salvare”, a povestit Oana la podcast.
Descrierea haosului
Nu puteam să nu o întrebăm pe Oana Ciora, dog handler-ul lui Dino, dacă a existat un moment din misiune pe care nu îl poate uita? Așa cum era oarecum de așteptat, a fost greu ca Oana să aleagă un singur moment din toate cele pe care le-a trăit acolo. Iată de ce.
„Turcia, tot. De la cel mai mărunt lucru până la cel mai serios, toate au fost dificile. Faptul că, de exemplu, trebuia să dai drumul la câine din mijlocul străzii. Trebuiau să blocheze circulația ca să poți da drumul câinelui. Clădiriile fiind dărâmate, calea de circulație era extrem de îngustă. Erau o grămadă de mașini, oameni care circulau pe acolo. Au fost situații în care nu am putut să mă duc să pun câinele în mașină pentru că puseseră sacii de cadavre pe lângă mașina noastră și nu aveam cum. În momentul în care parcai, trebuia să te uiți dacă poate pica ceva pe mașină. Câinele nu avea nici unde să meargă să își facă treburile înainte să intre în misiune. Peste tot erau dărămâturi, erau oameni care stăteau cu canapelele, își făceau foc, cu toții stăteau afară, erau o grămadă de câini, foarte multă mâncare, saci întregi de mâncare pentru câini întinși pe trotuare pentru câinii din tot orașul. Treceai pe lângă o mașină și ieșea de acolo un câine extrem de supărat că te-ai apropiat de mașina pe care el o păzea și abia atunci realizai că în mașină erau niște oameni care locuiau practic acolo. Erau oameni care se apropiau de tine și îți cereau ajutorul vroiau să te ducă la clădirea unde erau oamenii dragi prinși acolo”, a expus Oana situația dramatică din oraș.
Momentul care l-a marcat pe Dino
Am avut curiozitatea să aflăm cum s-a comportat Dino în misiune și dacă acesta realiza că într-un fel, viața sa era pusă în pericol în fiecare clipă. Am aflat care a fost momentul care l-a afectat cel mai tare pe Dino, momentul pe care nu a reușit în niciun fel să îl înțeleagă.
„Nu așa cum vă gândiți voi la contextul respectiv. Îi arăt dărămâtura și câinele se gândește că nu va intra acolo pentru că se va lovi. Au fost alte lucru mici care pentru noi ar putea să nu pară importante, dar care pe Dino l-au afectat foarte mult și pe care nu le-am replicat în antrenamente. Le vom replica însă și vorbim de lucruri care nu țin strict de tehnica de căutare. A fost și starea de mea de neliniște, emoție, stres, care afecta câinele.
A fost o situație pe care câinele nu a înțeles-o de niciun fel și am văzut că l-a destabilizat. Eram în Hatay, între mai multe blocuri la care se lucra cu excavatoare, era o persoană care încerca să asigure comunicarea și care avea o instalație de sonorizare. Pe lângă faptul că omul acesta dădea o serie de informații în mod continuu, peste el era și vacarmul străzii și tot zgomotul de acolo. La un moment dat el era cel care dădea semnalul de liniște.
În momentul în care se dădea semnalul de liniște, toată lumea amuțea, toată lumea înțepenea, era așa un freeze complet. Se opreau motoarele, dintr-o dată din acel vacarm treceai într-o liniște ireală. Toate astea adunate cu faptul că nimeni nu mai mișca pentru câine a fost extrem de ciudat. L-am vazut atât de afectat de acel moment, se uita la noi, noi vorbeam în șoaptă câte puțin. Câinele credea că suntem în pericol sau vânăm ceva.
Acesta este singurul moment când animalele intră așa pe silent și se mișcă cu încetinitorul, ori vânează, ori sunt în pericol. Câinele nu a înțeles nimic din acea situație, a durat 2 sau 3 minute după care la un semnal al celui care vorbea la stație tot acel vacarm revean așa la un buton. Cred că asta l-a marcat cel mai tare, l-a destabilizat cel mai tare pe câine, nu a înțeles absolut nimic din acea situație. Plus decolările cu avioanele militare, care au un sonor grozav, acestea cred că au fost cele mai mari încercări pentru el”, a vorbit dog handler-ul despre momentul care l-a marcat pe Dino.
Viitorul: inteligența artificială și câinii de salvare
Traversăm o perioadă în care se vorbește foarte mult despre inteligența artificială și de viitorul pe care îl va avea omenirea în lumina AI. Am întrebat dog handler-ul la podcast dacă crede s-ar putea ajunge la o zi în care, din pricina AI, să nu mai fie nevoie de câini pentru intervențiile de acest gen?
„Cred că în acest moment capacitatea câinilor de a ajuta în aceste situații nu are egalată eficiența de niciun fel de dispozitiv. Da, este posibil să apară un astfel de dispozitiv în viitor și pe mine personal m-ar bucura, adică ar fi o șansă în plus pentru acei oameni, până la urmă noi facem asta pentru că vrem să salvăm oameni, nu pentru că vrem să îi salvăm doar cu câini. Orice ajutor în această direcție ar fi incredibil. Sunt sigură însă că și în acel moment câinii vor fi capabili să ne salveze din multe alte lucruri, din depresie și din alte probleme cu care ne vom confrunta probabil tot mai mult pe măsură ce tehnologia va câștiga teren în viața noastră”, a răspuns Oana Ciora la ultima întrebare a ediției #24 a podcastului realizat de către ROLDA România.
Concluzii
Experiența Oanei și a lui Dino la intervenția din Turcia a fost cu siguranță una de neuitat, e drept că mai puțin în sens pozitiv și mai mult într-un sens negativ. Amintirea dramei turcilor din Hatay îi va urmări foarte probabil pe amândoi pentru tot restul vieții. Ce este cert, dar de nedorit, este faptul că în cazul în care am avea în țară un cutremur puternic cu pagube mari, românii pot sta liniștiți pentru că avem profesioniști care ar face tot ceea ce le stă în putință să ne salveze.