România este o țară care are 41 de județe. Dacă am avea posibilitatea să trecem prin toate aceste județe într-o singură zi cu siguranță am găsi cel puțin 41 de cazuri în care câinii sunt puși în situații excepționale și de necrezut. Un caz care se încadrează în această descrierea ne-a fost prezentat de către Roxana Costan, salvator de animale abandonate din Cluj. Ea a ajutat la salvarea Alicăi, o cățea care avea de 3 ani de zile labuța legată de gât cu o sfoară. Discuția a avut loc în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România, „În jurul cozii”. Am mai vorbit și despre câinii care sunt în continuare ținuți în lanțuri în România, dar și despre mentalitatea străinilor care adoptă căței din România.

Când Roxana ne-a spus la podcast că Alica, cățeau dintr-un sat din Cluj care avea de 3 ani de zile lăbuța legată cu o sfoară de gât, era o „vedetă” printre sătenii din acea zonă, nu am putut să nu ne întrebăm de ce oamenii erau pasivi la această imagine și de ce nu au ajutat-o? Din fericire pentru Alica drumul suferinței i-a scos în cele din urmă în cale un înger care a pus stop suferinței.

„Era o cățelușă vedetă în zonă, o știau toți oamenii din cauza sforii. Avea de cel puțin 3 ani acea sfoară și e șocant faptul că acea sfoară i-a fost pusă pentru a-i proteja membrul, pentru că altfel ea își trăgea membrul dacă nu era suspendat. I-a fost pus de un bătrân care are o fermă în zonă. Chiar și așa, imaginea cu sfoara legată de gât a fost șocantă chiar și pentru mine care văd destule zilnic. De ce n-au ajutat-o sătenii? Pentru că de regulă oamenii ignoră și se obișnuiesc cu asemenea imagini, mai ales la țară. Norocul a fost că o doamnă mare iubitoare de animale s-a întors în țară, locuia acolo, a hrănit-o pe Alica și ea ne-a ajutat să o și prindem. Acum îi oferă și foster. Alica va merge în Germania și acolo sigur se va încerca salvarea membrului și va suferi o intervenție chirurgicală”, ne-a explicat salvatorul de animale din Cluj.

Din vorbă în vorbă am ajuns fără să vrem la imaginea câinilor din România care sunt prizonierii lanțurilor puse de către stăpânii lor care pretind că îi iubesc. Roxana a văzut un caz în care niște puiuți abia treziți la viață erau puși în lanțuri pentru a se obișnui cu asta. Stăpânul le-a decis destinul: lanțuri pentru toată viața.

„În zona Clujului în oraș se stă mai bine la acest capitol în comparație cu alte zone ale țării. Spun asta pentru că eu sunt din zona Moldovei și acolo câinele în lanț este regula, nu excepția. La țară în Cluj, da, încă sunt câini în lanțuri. Sunt înfometați, fără adăposturi. Depinde sigur spre ce sate te îndrepți, dar sunt, încă sunt. Chiar recent am văzut un caz în care puiuți de 6 săptămâni au fost puși pe lanț ca să fie obisnuiți așa. Nu pot să-mi dau seama cum gândesc, cred că simplul fapt că animalul va lătra îi va face pe hoți sau străini să se îndepărteze de gospodăria lor? Nu știu. În același timp au și obiceiul de a-i elibera noaptea, să îi lase să umble prin sat”, a spus Roxana la „În jurul cozii”

Credeam că i-am adresat Roxanei o întrebare dificilă, însă răspunsul ei a fost categoric și fără ezitare. Dacă ar trebui să alegi o singură variantă între a da în adopție în România sau în străinătate, ce ai alege și de ce?

„Aș alege categoric străinătatea. Am promovat în România 9 ani de zile adopția și lucrurile stau foarte prost din acest punct de vedere. Stau prost dacă vrei să plasezi animale în adopții responsabile pentru că altfel lumea adoptă pe bandă rulantă, însă după adopție puțini știu ce se mai întâmplă cu acele animale și dacă nu au făcut mai mult rău decât bine. Am avut și adopții reușite în România, dar acelea sunt excepțiile. Regula este că lumea returnează animalele la prima problemă sau situație dificilă din viețiile lor. De exemplu, când pleacă în vacanță, când se naște un copil, când se schimbă jobul, partenerul, chiria și lista poate continua. Adopțiile în străinătate sunt foarte diferite. Oamenii adoptă animale pe care le iubesc și le respectă și le integrează ca și membri ai familiilor lor. Străinii sunt mult mai curajosi și mai responsabili când e vorba de schimbările din viețiile lor. Când decid să adopte nu o fac sub impulsul momentului, iau asta ca pe un angajament serios și pentru toată viața animalului. De exemplu, mulți adoptatori de ai noștri din Germania imediat după adopție își luau concediu ca să fie alături de animal în acea perioadă de adaptare. Îi iau cu ei în vacanțe. Chiar râdem pentru că sunt câini dați în adopție de către noi care merg mai des în vacanțe ca și noi”, a concluzionat subiectul Roxana Costan.

Dacă ar fi să facem o comparație de la o extremă la alta, unii români își țin câinii în lanțuri grele de prizioneri, iar majoritatea străinilor își țin cățeii în confortabilele “lanțuri” ale iubirii. Sigur că există o mulțime de excepții pozitive și printre români, dar simpla vedere a imaginii câinilor în lanțuri în țara noastră aruncă un nor negru și greu asupra situației. Dacă România vrea o schimbare, aceasta trebuie să înceapă prin dezbrăcarea de lanțuri.

Puteți viziona ediția integrală de podcast în care a fost invitată Roxana Costan, aici.