Este trist să aflii că între iubitorii de câini din România există și falși iubitori de câini. Adică oameni care susțin tare cât de mult iubesc animalele, dar care de fapt doar le tolerează. Le tolerează fiindcă s-au obișnuit cu ele sau le tolerează de dragul copilului care își dorea foarte tare un cățel, dar care nu este suficient de matur pentru a avea grijă de el. În aceste familii câinii au drepturi limitate cu situații în care chiar dorm pe unde apucă și mănâncă ce rămâne de la oameni. „E un membru al familiei” spun aceste persoane care de multe ori în câțiva ani ajung să abandoneze animalul respectiv.

Am abordat subiectul în care câinii sunt membri ai familiei, dar mult inferiori celorlalți membri ai familiei, alături de medicul veterinar și salvatorul de căței Ana Giuchici de la cabinetul Snoopy Groomvet din Timișoara, în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România, „În jurul cozii”.

Din păcate adopția nu reprezintă salvarea mult așteptată pentru toți cățeii. Unii ajung să trăiască în familii în care sunt doar tolerați și în care trăiesc în condiții mai grele față de cele din adăpost. Medicul veterinar invitat la „În jurul cozii” a relatat un caz de neimaginat pentru un cățel care tocmai a fost adoptat.

„Chiar recent am dat două cățelușe în adopție la o familie foarte ok. De fiecare dată când primeam poze și videouri cu una dintre cățelușe părea super happy, cu ham pe ea, etc. Într-o zi m-am trezit cu adoptatorul spunând că are probleme foarte mari de familie și că trebuie să facem ceva cu cățelușa. Ok, în contractul nostru se specifică că luăm animalul înapoi, dar șocul meu cel mai mare a fost următorul. Când adoptatoarea nu a fost acasă, m-am dus după cățel, n-a binevoit nici măcar să îmi răspundă la telefon și am găsit cățelușul ținut în lanț. Ea a pus în lanț un cățel de 3 luni jumate pe motivul că era un cățel foarte activ. Da, puii sunt așa dacă nu îi educi. Cel mai frustrant e că elibera cățelul când ne trimitea nouă poze și videouri cum era obligată să facă prin contract. În rest cățelul stătea în lanț, avea o cușcă din lemn ca și umbră pe care a ros-o pe toată la propriu. Acel cățel este în momentul de față un cățel traumatizat”, a spus Ana Giuchici.

La fel cum s-a mai precizat și în alte articole, câinele nu este o jucărie. Chiar dacă micuțul își dorește foarte tare un cățel, chiar dacă acesta nu acceptă un refuz, responsabilitatea față de viața acelui animal trebuie asumată în totalitate de către un adult din familia respectivă. Responsabilitatea aceasta presupune și situații care nu vor fi pe placul adulților și care vor crea disconfort în familie, dar asumarea unei responsabilități asupra unei vieți înseamnă și acceptarea evenimentelor mai puțin plăcute.

„La noi ajungem la același punct, educația, empatia și respectul față de sine. Dacă tu nu ai respect de sine, nu te aștepta să vină alții să te respecte în locul tău. Nu atinge, nu face aia, nu face la litieră, sunt de fapt niște frustrări, vai mi-am luat un pui de câine și a urinat în casă. De ce a urinat în casă? De ce nu i-ai pus un pet/pad? Dacă ți-a permis vremea, de ce nu ai ieșit afară cu el? Am observat că oamenilor le place să fie totul super easy. Foarte mulți când vor să adopte un animal îl iau pentru că îl vrea copilul. Ok, dar voi ca și părinți doriți să mai acceptați un membru al familiei? Știți ce implică acel membru al familiei? Adică mai intră un personaj în viața noastră care va da puțin lucrurile peste cap, ne va schimba viața. Am observat de exemplu că cei care stau la casă și cumpără sau adoptă căței pentru copii când nu au chef de plimbare îi trântesc într-un țarc. Cățelul acela va fi un cățel trist toată viața. Și copilul îi mai aruncă din când în când câte un biscuite. Degeaba primește apă și mâncare, sunt suflete! Fiecare are personalitate, fie câine, fie pisică. Toți au simțuri în ei”, a explicat la „În jurul cozii” medicul veterinar și salvatorul de câini din Timișoara.

Asociațiile care dau cățeii spre adopție au un sistem foarte bine pus la punct în ceea ce privește verificarea viitorilor adoptatori. Scopul este în mod evident evitarea reîntoarcerii animalului în stradă. După cum reiese în cazul cățelușilor prezentați mai sus în articol sistemul nu este perfect, dar asta nu înseamnă că procedurile asociațiilor trebuie stopate. Foarte mulți adoptatori sunt deranjați de insistența asociațiilor de a se asigura că animăluțul va ajunge într-un mediu stabil, sigur și iubitor.

„Eu personal salvez animale de 10 ani de zile. Niciun animal pe care l-am luat de pe stradă nu mi-a întors spatele. În sensul în care oricât de agresiv ar fi fost nu a dat să mă muște, nu m-a supărat cu nimica, mi-a adus doar bucurie. Și cea mai mare bucurie este când găsești adoptatorul perfect și le oferi viața de care au nevoie. Aici este foarte greu pentru că sunt foarte multe persoane care acuză asociațiile și spun că eu am vrut să adopt. Ok, dar dacă tu nu îndeplinești condițiile noastre minime de bun simț, cum să îți dăm noi animalul în adopție”, „, s-a întrebat retoric la podcastul oferit de către ROLDA România, Ana Giuchici.

Este clar că nu trăim într-o lume perfectă. Le este greu și oamenilor, le este greu și animalelor. Deși foarte probabil este mai greu să fii o ființă necuvântătoare pe această planetă în comparație cu a fi o creatură cuvântătoare (omul).

Ce drepturi au câinii în familiile din România? Probabil că în multe familii au mult mai puține față de cât ar merita. Nu spune nimeni că patrupedul trebuie așezat pe un tron și tratat ca și regele familiei, dar trebuie tratat obligatoriu ca și un câine căruia îi trebuie respectate și îndeplinite nevoile specifice pe care le are. Iar dacă pe lângă toate acestea nu există iubire adevărată și necondiționată față de animale poate că ar fi mai bine ca în familia respectivă animalele să apară doar la televizor. Și este foarte important să precizăm și să reprecizăm că toleranța nu înseamnă iubire!

Puteți urmări ediția integrală a podcastului aici.