Donează 
Testamente 
Ce este parvoviroza?
Ce este parvoviroza?
Parvoviroza este o boală virală cauzată de Parvovirusul de tip 2. Infecția apare în urma ingerării virusului, care odată ajuns în intestin declanșează simptomele specifice bolii: diaree severă care poate fi cu sânge, vomă, deshidratare, pierdere în greutate, letargie. Boala afectează sistemul imunitar, sistemul cardiovascular și tractul gastro intestinal al câinelui infectat.
Simptomatologia este una severă iar boala are o progresie extrem de rapidă. Din aceste motive, rata de supraviețuire depinde foarte mult atât de îngrijirile veterinare oferite cât și de organismul cățelului afectat.
Transmitere și prevenție
Fiind o boală virală, parvoviroza este contagioasă. Cel mai mare risc de a contacta boala îl au cățeii între vârstele de 6 săptămâni și 6 luni, deoarece aceștia au o imunitate scăzută față de câinii adulți.
Parvovirusul se transmite foarte ușor, prin contact direct sau indirect cu materiile fecale ale unui câine infectat, iar virusul poate supraviețui până la un an într-un mediu în care a trăit un câine infectat. Curățarea cu alcool sau detergenți nu anihilează virusul. Cu alte cuvinte, evitați să refolosiți cușca în care a stat un câine cu parvoviroză, mai ales dacă adoptați în familie un cățeluș ne imunizat.
Cel mai bun tratament pentru parvoviroză este prevenția.
Vaccinul anti-parvo este unul din primele vaccine pe care un pui trebuie să le aibă la active înainte de a începe să exploreze lumea.
Mulți veterinari sfătuiesc stăpânii să amâne prima plimbare a cățelului lor până la câteva zile după ultimul vaccin din schema imunizării tocmai pentru a minimaliza cât mai mult riscul de a intra în contact cu parvovirusul sau alți agenți problematici. Un alt sfat util este evitarea contactului cu câini neimunizați atât a puiului cât și a stăpânului (oamenii pot transmite accidental virusul cățeilor).
În luptă cu parvoviroza
Când imunizarea nu are loc, cățeii nu au nici o apărare împotriva parvovirusului. În comunităţile sărace unde câinii se înmulțesc incontrolabil iar stăpânii de animale nu au resursele financiare pentru a-și imuniza animalele, riscul de infecție atinge cote maxime.
Odată contactat, virusul acționează rapid. Ideal ar fi ca animalul să ajungă la veterinar imediat ce simptomele apar. Fiecare oră contează și poate crește șansele de supraviețuire ale cățelului. Tratamentul vizează simptomatologia și menţinerea căţelului în viață până când trece perioada periculoasă (primele 5 zile). Se administrează antivomitive, vitamine, minerale, medicamente care protejează mucoasa gastrică și fluide.
Perfuziile sunt aliatul principal al cățeilor cu parvo deoarece deshidratarea severă duce rapid la deces. De asemenea, în perfuzii se pot adăuga vitaminele și mineralele care ajută organismul să lupte cu boala și glucoză pentru a hrăni și energiza cățelul. Mai este un mod prin care perfuzia poate face diferența între viață și moarte. Pe lângă deshidratare, cățeii cu parvoviroză suferă de hipotermie. Virusul vlăguiește organismul, lăsându-l fără energia necesară menținerii temperaturii corporale.
Hipotermia și deshidratarea sunt cauzele principale de deces ale cățeilor cu parvoviroză. Există pe piață dispozitive speciale pentru încălzirea perfuziilor care au rolul de a încălzi lichidul care ajunge direct în sistemul circulator al cățelului, tratând astfel ambele simptome severe ale bolii. Aceste dispozitive pot schimba radical șansele de supraviețuire a câinilor cu parvoviroză. Sunt mici, compacte, ușor de folosit și extrem de eficiente. Credem în eficiența acestor dispozitive și ne dorim ca animalele din comunitățile sărace să aibă acces la această tehnologie nouă. Din acest motiv am creat campania “Speranță la viață pentru cățeii cu parvoviroză”. Fiecare donație ne aduce puțin mai aproape de țelul nostru de a oferii cățeilor bolnavi de parvoviroză o șansă în plus la viață.
La momentul actual nu există un medicament anti-parvoviroză care să atace virusul direct, tocmai din acest motiv veterinarii se focalizează pe tratarea simptomelor. În practică s-au putu observa mai multe forme ale bolii. Una este extrem de severă, una este tipică și una atipică. Forma severă este aproape incurabilă și duce la deces în prima sau cel mult a doua zi de la infecție. Din fericire această formă severă se manifestă foarte rar. Forma atipică este una mai ușoară, în care în trei zile de la infecție cățelul nu mai prezintă nici un simptom. Dar, cel mai frecvent, un cățel cu parvo prezintă simptome până în ziua a șaptea de la infecție, cu o ameliorare vizibilă după cea de-a cincea zi. Dacă un cățel cu parvo trece de ziua 5 cu bine, poate fi considerat salvat.
Da și nu. Există un parvovirus care afectează pisica numit parvovirusul panleucopeniei feline, ce declanșează boala numită panleucopenie. Este foarte similară cu parvoviroza cățeilor ca și simptomatologie și transmitere însă panleucopenia se diferențiază prin rata extrem de mare de mortalitate.
98-99% dintre pisicile cu panleucopenie nu supraviețuiesc, în parte din cauza severității bolii dar și pentru că este mai dificil să pui perfuzie unei pisici. Au vasele de sânge greu de găsit și fragile (se pot sparge în timpul administrării de lichide).
Pisicile pot face parvoviroză?
În cazul pisicilor prevenția (vaccinarea) este singura soluție care garantează supraviețuirea.
Hidratarea la pisici se face subcutanat (organismul poate absorbi astfel lichide însă mai greu și mai lent decât intravenos) iar medicamentele (vitamine, antivomitive, etc) se administrează oral.
