Ce îi spunem copilului atunci când moare cățelul familiei

Moartea reprezintă un subiect delicat și dificil de abordat pentru toți oamenii indiferent de vârsta acestora. Subiectul este cu atât mai delicat atunci când trebuie expus și explicat unui copil. În cadrul unei familii, copiii sunt poate cele mai atașate persoane de membri necuvântători ai casei. Este foarte greu ca un copil să înțeleagă ce se întâmplă atunci când prietenul patruped al familiei a murit. În această situație, pentru a nu traumatiza copilul, intervine întelepciunea și inteligența părințiilor. Cum trebuie să se comporte și ce trebuie să îi spună aceștia celui mic? Este indicat să aducem în familie imediat un alt câine? Trebuie să înlocuim câinele cu unul asemănător și să îi spunem mezinului că este același? Am aflat răspunsurile la aceste intrebări în cadrul ediției cu numărul 25 a podcastului oferit de către ROLDA România, În jurul cozii.

În cadrul acestei ediții am stat de vorbă în fața camerelor de filmat cu psihologul și sociologul, Diana Zazula. Diana este o persoană iubitoare de animale, care a avut un câine al familiei timp de 12 ani până când acesta a plecat dintre noi. Perspectiva ei este așadar, nu doar profesională, ci și personală. Ce îi spunem copilului (copiiilor mai micuți) atunci când moare cățelul familiei?

Sinceritatea, cea mai bună abordare

Copiii sunt doar niște copii. Nu este bine în nicio situație, indiferent de inteligența copiilor, să avem impresia că aceștia sunt niște adulți în miniatură. Ei trebuie tratați delicat și cu afecțiune, mai ales atunci când vrem să le comunicăm că a murit cineva. Diana consideră că sinceritatea reprezintă cea mai bună abordare, însă exprimarea sincerității nu trebuie să fie „brutală”.

„Chiar dacă cel mic nu înțelege clar noțiunea morții, eu cred că cel mai bine este să fii sincer. Poți să îi explici că nu mai este, că nu se va mai întoarce, că este undeva sus în ceruri. Sunt câteva lucruri pe care i le poți spune la nivelul de înțelegere pe care îl are el. Esența asta trebuie să fie, câinele nu mai este, ne iubește de undeva de departe, ne privește, dar din păcate nu va mai veni și nu va mai fi alături de noi”, spune psihologul.

Cățelul a murit, dar am adus altul identic…

În multe filme, mai ales în cele de comedie (dar chiar și în viața reală) subiectul morții unui animal de companie este tratat de foarte multe ori cu umor. În sensul în care în multe scenarii câinele decedat este înlocuit imediat cu o copie aprope indentică, spunându-i-se celui mic sau persoanelor în vârstă că patrupedul este același. Acest lucru denotă până la urmă lipsa de importanță pe care o parte a societății o acordă vieții unui animal de companie. Ce părere are psihologul despre această practică?

„Nu sunt deloc de acord cu această soluție. Fiecare câine are personalitatea sa și nu este în ordine să îl înlocuiești în acest mod. Modul în care tratezi cu copilul tema morții este o chestiune delicată, necesită o anumită înțelegere din partea acestuia, dar aici depinde mult de comunicarea pe care părinții o au cu copilul și de modul în care aceștia reușesc să facă copilul să înțeleagă ireversibilitatea anumitor fenomene cum este și moartea. Dacă încerci să aduci o replică a fostului cățel, este clar o lipsă de respect față de acel animal de companie, față de sufletul respectiv. Pe de altă parte, chiar dacă intenția ta este aceea de a proteja copilul, de fapt încerci să îl minți. Să încerci să îți înșeli propriul copil nu este un exemplu și nu este varianta cea mai bună”, și-a exprimat Diana opinia în cadrul podcastului „În jurul cozii”

Concluzii

Este clar că orice părinte vrea, în mod normal, să își protejeze copilul de tot ceea ce este rău și de ceea ce ar putea, sub o formă sau alta, să îi dăuneze acestuia. Atunci când părintele vrea să fie ultra-protectiv, ajunge de fapt să îi facă rău pe termen lung celui mic. Nu avem cum să protejăm copiii 100% de durere, de tristețe și de evenimentele nefericite ale vieții. Realitatea este alcătuită și din aceste aspecte, iar atunci când îi spui celui mic că ele nu există nu faci altceva decât să îi construiești o imagine falsă și ireală despre viață. Această traiectorie îl va face să nu se adapteze vieții de adult. Tristețea face parte din viață și trebuie să o acceptăm așa cum este, doar că în cazul celor mici trebuie să le prezentăm adevărul într-o manieră elegantă și pe înțelesul lor.

La fel și atunci când moare cățelul familiei este bine să respectăm memoria animăluțului din toate punctele de vedere și să îi spunem copilului adevărul. În cadrul ediției cu numărul 25 a podcastului „În jurul cozii” s-a discutat și despre modalitatea în care trebuie să gestioneze adulții moartea animalului de companie.