Dacă un puiuț de pisică sau o pisică adultă se apropie de tine pe stradă și începe să miaune insistent să știi că nu vrea să îți arate cât de frumoasă e sau cât de drăguțe pot fi pisicile, vrea să îți transmită cu disperare că are nevoie de ajutor! Pisicuțele care nu au nicio problemă și care nu sunt înfometate nu au aproape niciodată un comportament de acest gen. Atunci când o felină îți atrage atenția în acest fel în mod aproape sigur este bolnavă sau înfometată. Așa că e important să știi și să știm cu toții că a trece mai departe doar spunând „of, ce drăguță e”, nu ajută absolut cu nimic. Dacă în câteva ore sau maximum câteva zile și alte persoane vor proceda la fel, pisicuța respectivă va muri! Cum salvăm așadar un pui de pisică de pe stradă? Am adresat această întrebare cofondatorului CatKeen Brașov, Bianca Zanfirache. Discuția a avut loc în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România, „În jurul cozii”.

În cadrul podcastului invitatul care își dedică timpul salvării pisicilor a explicat că a posta pe rețelele sociale că ai văzut într-un anumit loc o pisică care are nevoie de ajutor nu înseamnă că ai salvat în vreun fel acea pisică. Un gest de acest fel denotă clar interes și nu dezinteres, dar totuși nu este suficient pentru a face diferența.

„În primul rând trebuie să ieșim din confortul propriu. Că este câine, că este pisică, nu contează. Trebuie să ieșim pur și simplu din confort. Atunci când găsim o pisică lovită sau o pisică cu o urgență sunt foarte multe cazuri în care putem scrie pe Facebook că da, am găsit o pisică, este în locul acela, dacă merge cineva să o ia? Asta nu e bine! Dacă ai găsit o pisică până vine cineva să o ia, ar fi bine să o iei tu! E primul pas. Dupa care da, poți să ceri ajutor de tot felul, dar după ce pisica aceea este în siguranță, e la tine în brațe. Adică dacă este undeva în siguranță și începi să ceri ajutor, după aceea eu sunt convinsă că lumea te ajută! Următorul pas este să o duci la un cabinet veterinar, la cel mai aproape cabinet veterinar. Poate că nu este și cel mai dotat, dar sunt convinsă că oamenii îți vor arăta niște pași următori în funcție de cazul pe care l-ai adus acolo. Deci trebuie în mod clar să ieșim din confortul nostru după care lumea cu siguranță ajută”, a explicat Bianca Zanfirache.

Dar de ce nu este suficient doar să anunți lumea că undeva pe stradă o pisică are nevoie de ajutor? Pentru că atunci când o pisicuță are nevoie de ajutor, de regulă vorbim despre o cursă contra cronometru. “O ajut mai târziu” poate deveni foarte rapid prea târziu.

„Nu poți să lași un animal pe stradă și doar să scrii că ai găsit un animal și dacă poate cineva să-l ajute că eu nu pot pentru că eu mai am o pisică acasă. N-are nicio legătură. Atunci pe loc acel animal trebuie ajutat, atunci pe loc trebuie să faci ceva pentru el. Au fost foarte multe cazuri când în cele 5 – 10 minute când s-a găsit să meargă cineva după acel animal, să nu mai fie practic nevoie. Pisoiul să fie ba omorât, ba călcat de mașină sau mort în chinuri groaznice doar pentru că acel cineva nu a putut să-l ia să-l ducă la primul cabinet veterinar”, a spus la „În Jurul cozii” cofondatorul CatKeen.

Am întrebat-o pe Bianca dacă organizațiile care se ocupă cu salvarea și reabilitarea pisicilor și a câinilor pot facă totul singure. S-a ridicat și întrebarea dacă există sau nu impresia că cineva sau ceva nu dorește ca problema animalelor abandonate din România să fie rezolvată.

„Cred că va dura încă niște ani să avem pur și simplu o satisfacție că am început de 10 ani să sterilizăm. La câini, de exemplu, este mai simplu să ai numărul lor pentru că îi înregistrezi în R.E.C.S, le pui cipuri și ai undeva o situație a lor. La pisici nu poți să ai această variantă, nu poți să le înregistrezi. Noi cipăm toate pisicile care pleacă de la noi și toate pisicile pe care le avem, dar mi se pare că la pisici e mai greu. Nu cred că cineva ne pune frână, tot oamenii, comunitatea trebuie să facă ceva. E clar că trebuie să avem în școli ore în care se punctează pe animale. Eu sunt optimistă, merg în școli, merg în grădinițe, explic toată treaba aceasta, dar pot să explic doar pentru pisici”, a concluzionat Bianca Zanfirache.

Cu siguranță nu este ușor să ieși din zona de confort. Oamenii au tabieturile lor mărunte, același vicii, aceleași trasee pe stradă, într-un fel o monotonie zilnică care conferă oarecum o impresie de confort și siguranță. Atunci când, de exemplu, pe stradă apare în drumul tău o situație care necesită ca tu să ieși din rutina proprie simți într-un fel că ești agresat, că ți se încalcă spațiul personal. Dacă situația respectivă expune, de exemplu, o pisică suferindă majoritatea oamenilor spune în gând că se va descurca ea până la urmă sau că o va ajuta cu siguranță altcineva.

Iubitorii de animale se opresc, îi fac o poză și o postează pe un grup social media dedicat salvării animalelor. Acest gest este unul important, dar nu este unul decisiv, unul care să garanteze salvarea pisicii. Poate că atunci când suntem în fața unei situații de acest gen ar trebui să ne gândim la frica pe care o avem noi oamenii față de moarte. Să ne gândim că într-un mod poate nu foarte conștient și acelei pisici îi este frică de moarte. Dacă am fi în situația în care am muri dacă nu primim ajutor, oare nu am cere cu disperare ajutor? Nu am da totul doar ca să ne ajute cineva și să ne salveze?

Puteți urmări discuția integrală cu Bianca Zanfirache, aici.