Atunci când în interiorul unei țări există o problemă, ai tinde să crezi că cei care vor încerca să o rezolve sunt chiar locuitorii acelei țări. Mai ales atunci când țara respectivă este situată în Europa și când aceasta nu traversează o situație disperată din punct de vedere economic și social. Despre cine și despre ce problemă vorbim? Despre România și despre situația câinilor abandonați din adăposturi care își găsesc foarte greu adoptatori autohtoni. Adoptă mai mult străinii, de parcă noi românii ne facem zilnic că plouă și că nu am auzit niciodată despre cățeii abandonați care ne cer ajutorul. Încercăm să înțelegem, prin intermediul acestui articol, de ce în ceea ce privește adopțiile din România, predomină adoptatorii străini?

Faptul că străinii adoptă mai mult de la noi din țară, nu reprezintă sub nicio formă o „bilă neagră” pentru aceștia și nici pentru organizațiile române care salvează câinii de pe străzi. Adoptatorii europeni ne fac în mod clar un bine, contribuind într-o manieră importantă la rezolvarea acestei probleme, iar asociațiile de profil se asigură că patrupezii vor avea, în sfârșit, o viață mai bună. Asta pe lângă faptul că este lesne de înțeles că atunci când un câine este adoptat și pleacă din adăpost, se face practic loc unui alt patruped nefericit și care are nevoie de o casă temporară. Totuși, de ce adoptă oare locuitorii din Vestul și Nordul Europei mai mulți câini decât românii din țară?

Oamenii care sunt angrenați în acest fenomen al salvării și reabilitării animalelor străzii spun că motivele pentru care străinii adoptă mai mulți câini în comparație cu românii, sunt multiple. Europenii nu sunt neapărat mai interesați de această problemă, dar sunt ajutați și de câteva elemente de conjunctură. Subiectul a fost abordat de mai multe ori în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România, „În jurul cozii”.

„Un motiv important este mentalitatea. Altfel vede un occidental un animal și altfel îl vedem noi, mare parte din români, nu toți. Din câte știu eu, s-ar putea să greșesc, în străinătate ca să deții un câine de rasă se plătesc anumite impozite. Familia respectivă poate nu își permite această cheltuială, dar vrea un cățel. Atunci adoptă un câine care nu este de rasă, fără pedigree, de rasă comună. La ei nu prea mai sunt câini de rasă comună pentru că sterilizarea s-a făcut în masă, acești câini nu mai sunt pe străzi și atunci găsesc această soluție de a primi câinii din România.
În plus, câinii din România pleacă spre țările vestice vaccinați, microcipați, sterilizați, deparazitați, deci ei nu mai au nicio cheltuială din acest punct de vedere decât după ce câinele ajunge la ei. Eu cred că și problema financiară împiedică românii să adopte, dar și mentalitatea. Cu toate acestea, adopțiile în străinătate au scăzut după ce a început războiul din Ucraina pentru că cel puțin asociațiile de profil din vestul țării s-au focusat pe câinii care sunt acolo”, a precizat salvatorul de câini și actorul de teatru Carmen Frățilă, în cadrul podcastului menționat.

„Cred ca este vorba și despre diferențele de educație. Ei au o altă concepție, gândesc altfel. Nu pentru că au mai mulți bani, ci pentru că efectiv educația lor e diferită. În plus, în străinătate se respectă legile. De exemplu, în Germania sau Austria, nu vezi deloc câini pe stradă, cei care vor să facă o afacere din înmulțirea câinilor sunt arși la buzunar, amendați”, a spus în cadrul aceluiași podcast oferit de către ROLDA România, tehnicianul veterinar Edyna Palagyi.

Fie că vrem sau că nu vrem să recunoaștem, diferențele dintre societatea, educația, mentalitatea europene și cele românești sunt foarte mari. România este o țară care parcă oscilează continuu între Europa și Balcani. Chiar dacă nu ne place să fim numiți balcanici, este curios faptul că toate țările din această zonă se confruntă cu problema câinilor abandonați, pe când statele din Europa Occidentală au știut să rezolve situația. Vrem, în mod clar, să fim considerați europeni, dar în ceea ce privește această problemă (câini abuzați, abandonați, nesterilizați, uciși) suntem cât de poate de balcanici.

„Nu vreau să generalizez, dar se pare că poporul român se duce spre balcanism pe tobogan rău de tot. Eu am și o vorbă, IQ-ul scade vertiginos în ultimii câțiva ani. Scade cultura pentru că educația este cum este, suntem nerăbdători să ne uităm la nu știu ce vedetă care și-a făcut buzele nu știu cum, în loc să vedem ce a mai scris x, ce a mai jucat la teatru y sau ce se mai întâmplă din punct de vedere cultural în țară. Deci da, cred că rămânem în continuare în balcanism”, a afirmat în cadrul podcastului “În jurul cozii”, salvatorul de câini și actorul de teatru, Carmen Frățilă. .

Presa de afară vorbește despre această problemă românească într-o manieră care dă clar de înțeles că România este o țară care se află în urmă și care nu este capabilă să gestioneze situația.

„Pe măsură ce oamenii au fost forțați să iasă din mediul rural și căsuțele lor tradiționale din oraș au fost demolate, ei au fost nevoiți să-și lase animalele de companie în urmă. Animalele au fost abandonate în număr mare. Câinii s-au înmulțit necontrolat, ceea ce a dus la mii de maidanezi pe străzi”, spun cei de la barkingmaddogrescue.co.uk.

O altă sursă jurnalistică apreciează că această situație negativă a apărut din cauza comunismului.

„Problema României cu câinii fără stăpân provine din perioada comunistă a țării când unii oameni au fost nevoiți să se mute în blocuri care nu permiteau prezența animalelor de companie, astfel încât au fost nevoiți să-și abandoneze câinii”, spune bbc.co.uk.

Alte publicații online din străinătate consideră că este riscant să adopți un câine din România.

Fără doar și poate, comunismul are vina lui în ceea ce privește declanșarea acestei probleme românești. Dar totuși au trecut 33 de ani de la căderea comunismului! 33 de ani în care România a bătut mai mult pasul pe loc, poate occidentali în anumite privințe, dar total balcanici în altele. Sunt țări europene care au rezolvat problema câinilor abandonați în doar câțiva ani. Ce au făcut? S-a implicat statul, s-a implicat toată lumea și s-a aplicat legea.

Poate că statul român ar trebui să mulțumească oficial străinilor care adoptă câini abandonați de la noi din țară. Aceștia ne fac un bine enorm nouă celor care trăim aici, dar în primul rând fac un bine enorm câinilor din adăposturi care ajung să aibă parte de o viață normală în care sunt respectați și iubiți. De când a început războiul din Ucraina a scăzut numărul de adopții venite din străinătate, întrucât atenția a fost îndreptată înspre câinii care aveau mare nevoie de ajutor din zona de război.

Așadar, este de apreciat implicarea europenilor în această chestiune, dar e cel puțin interesant faptul că noi românii nu reușim să ne implicăm mai mult. Oare ce am face dacă de mâine străinii nu ar mai adopta deloc din România?