Căţeii adoră să fie scoşi afară. Plimbările sunt mai mult ca sigur momentele lor favorite ale zilei. Dar, dacă nu luăm măsurile de precauţie necesare, aceste momente frumoase se pot transforma repede în oportunităţi de a căpăta vizitatori nedoriţi. Vorbim desigur despre paraziţii externi, de la vecinu’ purice ce staţionează în pisica de la scara blocului până la căpuşele ascunse în iarbă.

Ce trebuie să ştim despre aceşti paraziţi?

Să începem cu unul din cei mai frecvenţi şi anume puricele. Oamenii care stau la bloc au un risc mai mare de a se întâlni cu acest parazit, deoarece acolo are mai multe puncte de staţionare: animalele în căutare de mâncare de la scara blocului.

Pe câine efectiv ajunge doar purecul în faza adultă. Purecele tânăr se află într-un cocon din care iese atunci când percepe o vibraţie a aerului (un om sau un animal care se întâmplă să treacă pe acolo). Acest purice proaspăt trebuie să consume sânge într-o perioadă de 12 ore altfel moare, tocmai din această cauză, este foarte agresiv şi se va ataşa de orice vietate care îi iese în cale.

Un câine care se pricopseşte cu astfel de pacoste devine agitat şi se scarpină des. Pentru a-i depista trebuie verificată blana căţelului, începând de la coadă către cap, cu părul aflat în răspăr. Un alt semn clar al parazitozei cu purici sunt nişte bobiţe negre pe care la găsim atât în blana câinelui cât şi în adăpostul acestuia. Aceste “bobiţe” sunt de fapt fecalele puricelui (sânge digerat, cu care se hrănesc în continuare larvele). Dacă parazitoza este una severă, poate apărea dermatita alergică, care se manifestă prin roşeaţa pielii, apariţia unei erupţii şi căderea părului. Pentru dermatită se recomandă vizita la veterinar.

Căpuşa este şi ea destul de întâlnita, în special când temperaturile devin mai pozitive. În cazul acestora, pe câine pot fi prezente în acelaşi timp toate fazele evolutive, de la căpuşa adult până la nimfe. Priza de sânge (perioada în care stau prinse pentru a se hrăni) durează în jur de 3-4 zile, după care femela este pregătită să depună ouă. Nu trebuie uitat nici masculul deoarece acesta umblă din câine în câine în căutarea de femele, răspândind boli. În zona noastră cele mai frecvente căpuşe sunt Ixodidele, Rhipicephalus (căpuşa brună a câinelui) şi Dermacentor. Dintre acestea, cea mai de temut este cea din urmă pentru că este purtătoarea bolii Lyme şi a babesiozei.

Boala Lyme (sau boala celor 1000 de feţe) este greu de diagnosticat şi este din păcate transmisibilă la oameni. Un simptom comun este febra foarte mare. Pentru această afecţiune cel mai bun tratament este prevenţia, care se face prin administrarea Doxiciclinei dacă se găseşte o astfel de căpuşă pe câine (sau dacă sunteţi victima acestei fiare minuscule). Doxiciclina de asemenea previne şi alte boli transmise de căpuşe cum ar fi anaplasmoza, leishmanioza şi erlihioza.

Babesioza afectează celulele roşii ale sângelui şi este o boală gravă cu o evoluţie rapidă. Simptomele includ: apatia, febra, urina de culoare roşiatică sau negricioasă. Poate afecta organe vitale cum ar fi rinichii şi ficatul, din această cauză putând avea caracter letal. Babesioza nu este transmisibilă la om şi nu poate fi prevenită prin administrarea Doxiciclinei.

Căpuşa este descoperită cel mai uşor prin palpare, iar locurile cele mai frecvente în care poate fi găsită sunt în zonele cu piele fină precum: pe faţa internă a urechii, la ochi şi între degetele picioarelor. Dacă găsiţi o căpuşa pe câinele dumneavoastră nu vă panicaţi şi în nici un caz nu începeţi să trageţi de ea pentru că, chiar dacă reuşiţi să o scoateţi, capul rămâne în continuare înfipt în pielea câinelui. Modul corect de a proceda este următorul: înmuiaţi o bucată de vată în alcool şi ţineţi-o pe căpuşă timp de 3-4 minute. Apoi, cu o pensetă obişnuită apucaţi-o şi extrageţi-o cu grijă. Locul înţepăturii se dezinfectează şi preventiv administraţi câinelui Doxiciclina. În următoarea săptămâna urmăriţi câinele cu atenţie. Dacă manifestă simptome de babesioză, mergeţi imediat la veterinar.

Păduchii nu sunt la fel de des întâlniţi ca ceilalţi paraziţi. Aceştia sunt de două feluri, cei roşii (hematofagi) care se hrănesc cu sânge şi cei albi (malofagi), care “mănâncă” piele moartă. Majoritatea parazitozelor sunt cauzate de păduchii albi. Din cauza coloraţiei sunt mai greu de observat, dar îi găsim la baza firului de păr. Un câine cu păduchi are mâncărimi severe şi prezintă cruste pe suprafaţa pielii. Sunt destul de uşor de “alungat” prin folosirea unui şampon antiparazitar. Alte metode includ utilizarea pudrelor sau a spray-urilor speciale.

Un alt parazit pe care trebuie să îl avem în vedere este ţânţarul pentru că, prin înţepătură acesta poate transmite larva de dirofilaria imitis (cunoscut şi ca vierme la inimă). Această larvă are nevoie de 7-8 luni pentru a deveni adultă şi a se putea înmulţi la rândul ei, de aceea boala produsă de ea este cu evoluţie lentă. Semnele parazitozei apar abia la 3-4 ani după infectarea iniţială (în funcţie şi de numărul de viermi, poate apărea mai repede dacă parazitoza este mai severă). Aceşti viermi sunt periculoşi pentru că se adună la nivelul inimii sau al arterelor pulmonare şi pot cauza decesul. Simptomele comune sunt: tusea, rinoragia şi tendinţa de a obosi mai repede. Boala se poate depista imediat cu ajutorul testelor şi a examenelor de sânge. Însă, tratamentul este unul foarte dur şi fără rezultate garantate (pe lângă faptul că este costisitor şi se găseşte destul de greu în România). De aceea se recomandă prevenţia prin administrarea de pastile lunar în perioadele în care ţânţarii sunt activi.

Cum ne protejăm animalele?

Soluţiile sunt multiple şi le permit proprietarilor alegerea opţiunii cele mai convenabile.

Pipetele se administrează pe ceafa câinelui, cu condiţia ca ultima baie să fi fost făcută cu minim 48 de ore înainte. Pentru o administrare corectă se face o cărare începând din spatele urechilor, iar picăturile se aplică direct pe piele urmărind cărarea până când flaconul se termină. Timp de aproximativ două zile câinele nu trebuie să fie mângâiat în zona respectivă. Pipeta trebuie repetată la 4 săptămâni (această perioadă depinde de produs deci citiţi cu atenţie specificaţiile acestuia sau cereţi sfatul unui veterinar) şi se recomandă pentru căţeii care nu sunt spălaţi foarte des deoarece prin spălare se curăţă şi produsul de pe piele.

Zgărzile sunt impregnate cu un praf special pe care îl eliberează lent iar cu ajutorul mişcării naturale a firelor de păr dinainte înapoi, acest praf se distribuie pe tot corpul. Acest proces durează 3-4 zile în care animalul nu este protejat. Zgarda trebuie să fie cât mai în contact cu pielea, fără să sugrume căţelul (păstraţi loc cât să vă încapă un deget între piele şi zgardă). Oferă protecţie pe o perioadă de 5 luni (din nou, în funcţie de produs) şi, la fel ca la pipete se recomandă spălarea mai rară a căţelului. Ţineţi cont după fiecare baie că zgarda are nevoie de cele 3-4 zile pentru a-şi putea face efectul.

Pastilele acţionează în interior, produsul eliberându-se în sânge. Dezavantajul acestora este că, pentru a-şi putea face efectul parazitul trebuie să înţepe animalul. Din această cauză, pot apărea boli în urma contactului cum ar fi babesioza şi Lyme. Avantajul este că nu afectează ciclul de spălare al câinelui. Protejează animalul timp de 5 săptămâni (sau mai mult depinzând de tipul produsului).

Pe fiecare produs este specificat tipul de paraziţi asupra căruia acţionează. Dacă nu sunteţi siguri care este varianta potrivită pentru animalul dumneavoastră consultaţi un medic veterinar. Un sfat bun poate asigura protecţia completă împotriva tuturor pericolelor externe.

Pentru a avea un animal sănătos şi fericit deparazitarea externă este un pas ce nu poate fi sărit. O greşeală pe care unii proprietari o fac este faptul că asigură protecţia căţelului doar în anotimpurile calde. Puricele totuşi este activ pe toată perioada anului şi chiar şi unele căpuşe sunt active şi în anotimpurile mai reci ca rezultat al modificărilor climatice). Deparazitarea trebuie deci efectuată pe toată perioada anului, indiferent dacă animalul iese sau nu din casă (noi putem foarte uşor deveni “taxiuri” pentru paraziţii flămânzi). Prevenţia este în totdeauna mai bună decât tratarea şi pe deasupra, cine şi-ar dori să aibă parte de musafiri nepoftiţi?

* Acestea sunt doar sugestiile şi sfaturile noastre care nu ţin loc de indicaţiile unui medic veterinar. ROLDA nu are nicio obligaţie şi nicio vină referitoare la starea de sănătate a animalelor de companie. Recomandăm consultarea unui specialist în cazul oricărei probleme de sănătate.