Este consumul de oase benefic pentru câini? Această întrebare separă de regulă iubitorii de căței în două tabere: tabăra pro oase și tabăra contra oase. Specialiștii în domeniu au însă o părere categorică și de neclintit atunci când vine vorba despre acest subiect, o părere care nu este pe placul majorității. În general, iubitorii de câini au tendința să încline înspre susținerea laturii instinctuale a animalului lor, în acest caz acela de a mânca oase, fără să țină cont de părerea medicilor veterinari care în mod evident au experiența profesională necesară pentru a emite o părere avizată legată de consumul de oase. În acest articol un medic veterinar cu o experiență de 17 ani în domeniu demontează marele mit!

Este vorba despre medicul veterinar Vlad Condurache, veterinar specializat printre altele pe chirurgie țesuturi moi. Discuția a avut loc în cadrul podcastului „În jurul cozii”, podcast oferit de către ROLDA România.

Plăcerea și nevoia câinelui de a consuma oase nu a apărut de ieri pe azi. Instinctul acesta carnal și într-un fel de supraviețuire reprezintă o pornire adânc înrădăcinată în istoria câinelui. Câinii au evoluat însă, iar odată cu trecerea timpului lucrurile s-au schimbat într-un mod radical.

„Totul pleacă de la strămoșul cățelului, lupul. Acesta pentru a supraviețui, avea nevoie de cât mai multă hrană, câți mai mulți nutrienți, minerale. Nefiind omnivor cum este cățelul din ziua de astăzi, și le lua efectiv din pradă. Altceva nu mânca decât prada pe care o ucidea și o consuma integral. Bineînțeles că așa s-a adaptat organismul lui ca din mușchi, oase, organe să își preia absolut toți nutrienții. De oase avea nevoie în special pentru calciu și pentru minerale. Pe măsură ce a evoluat câinele, el tot așa mânca ce rămânea din hrana omului, ce prindea, ce reușea să vâneze și atunci într-adevăr reușea să digere și să folosească ceea ce poate să îi ofere un os. Asta era acum sute sau mii de ani. Pe măsură ce au evoluat câinii care sunt folosiți pentru companie și rasele specializate care există în ziua de astăzi nu prea mai pot procesa alimente precum sunt oasele”, a explicat în cadrul podcastului oferit de ROLDA România, medicul Vlad Condurache.

Specialiștii spun că studiile recente efectuate la nivel mondial arată clar că mâncatul oaselor bate mai mult către ideea de “viciu” în cazul cățeilor. Pofta lor instinctuală față de oase există în continuare, dar acestea le fac rău fără să existe urme benefice după consumul lor.

„Efectiv s-au facut studii în ultimul timp și s-a constatat că ei nu pot folosi absolut nimic din ce reușesc să digere de la un os. Sunt niște proteine greu digerabile care de multe ori provoacă foarte multe alergii și nu sunt tare benefice. Asta în cazul fericit în care reușesc să devoreze și să proceseze complet osul pe care îl înghit. Dar cățeii de talie mică, cățeii bătrâni, nu prea mai reușesc nici macar să digere oasele respective. Pofta există bineînțeles, instinctul de a le mânca mai există, de aceea ei nu vor refuza niciodată oasele. Sunt foarte foarte savuroase pentru ei și atunci au nevoie să își satisfacă această poftă. Dar odată înghițite ele pot provoca foarte multe daune sistemului digestiv. Adică pot fi sparte în bucăți foarte mari, bucăți care nu pot fi digerate, care de multe ori se blochează sau nu se blochează, dar perforează intestine, stomac, esofag sau se adună în colon și provoacă constipări severe. În cazuri mai nefericite pot duce chiar la decesul cățelului dacă nu se intervine la timp”, a punctat medicul veterinar specilizat pe chirurgie țesuturi moi.

Invitatul podcastului „În jurul cozii” a dat de înțeles prin intermediul afirmațiilor sale că este mirat de acest curent vânjos pro consum de oase. Pe de altă parte el crede că cei care recurg în continuare la administrarea acestei atenții către cățeii lor, nu prea iau în considerare sfatul medicilor veterinari.

„Mie mi se pare că cei care sunt fani ai administrării de oase sunt efectiv doar crescătorii și proprietarii. Niciun medic veterinar din lumea aceasta nu cred că va recomanda vreodată administrarea de oase. Toți cunoaștem nutriție, toți am învățat în facultate, toți avem experiență, efectiv nu au niciun beneficiu. Am auzit și foarte multe teorii cum că ar întări dantura, că ar curăța dinții, sincer nu există studii care să ateste treaba asta, dimpotrivă la cățeii de talie foarte mare care primesc oase foarte puternice am văzut fracturi de mandibulă în încercarea de a sparge oasele. Eu personal ca proprietar de animale, de căței, de pisici, nu aș administra niciodată un os animalului meu. Știu că nu are nicio valoare nutritivă, nu îl va ajuta cu absolut nimic, strict pentru plăcerea lui psihologică de a roade osul respectiv, nu recomand așa ceva. Evident sunt în comerț acele oase făcute din piele presată, acelea nu pot să provoace obstrucții pentru că ele încet încet se înmoaie până se dezintegrează complet”, a concluzionat Vlad Condurache la „În jurul cozii”.

Este adevărat că instinctul câinelui îl face pe acesta să îi fie poftă de oase. Dar merită oare să satisfaci această poftă preț de câteva minute, să ai într-adevăr în fața ta un cățel fericit, dar să știi că acest consum îi dăunează sănătății și îi poate pune chiar și viața în pericol? Mulți răspund că merită mizând pe o judecată ignorantă care spune că nu s-a întâmplat niciodată nimic și că nu se va întâmpla nimic nici acum.

Dar nu este nevoie să se întâmple ceva decât o singură dată pentru ca animăluțul pe care îl iubești să nu mai fie vreodată alături de tine! Oare va merita efortul de a-i da oase în acel moment?

Puteți urmări ediția integrală a podcastului, aici.