Mentalitatea noastră ca și indivizi reprezintă o chestiune care ne poate marca viața pentru totdeauna. Poate să o ducă într-o direcție bună sau poate să o ducă într-o direcție negativă, pesimistă și egoistă. Mentalitatea românilor față de animale este foarte importantă. Cei care iubesc animalele răspândesc acest stil de viață prin puterea exemplului, iar cei care abuzează și abandonează animalele transmit celor din jur că animăluțele trebuie desconsiderate. Numărul mare al abandonurilor din țară ne face, oarecum pe bună dreptate, să credem că lucrurile nu merg în direcția dorită, dar apar totuși din ce în ce mai des ghiocei ai schimbării. Am discutat despre mentalitatea românilor față de animale cu salvatorul de câini și pisici din Cluj, Roxana Costan.

Roxana salvează animale abandonate de 15 ani, a văzut o mulțime de cazuri șocante și ia în fiecare zi pulsul mentalității românilor. Am considerat că este o persoană mai mult decât potrivită pentru a aborda subiectul mentalității și pentru a vedea dacă mai este loc și pentru speranță. Chiar dacă previziunea ei asupra viitorului fenomenului abandonării animalelor din România nu este una optimistă, ne-a vorbit despre anumite schimbări care nu au cum să nu ne dea speranță.

Discuția cu Roxana Costan a avut loc în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România, “În jurul cozii”. Abordând subiectul fosterelor am aflat că numărul celor care se implică din acest punct de vedere scade, dar am aflat că în Cluj sunt părinți care au decis să integreze cățeii care au suferit pe străzi în nucleul educației oferite către copiii lor. Un exemplu care dă speranță, un exemplu care ar putea înflori și în alte părți ale țării.

„Numărul fosterilor scade din păcate. Noi de regulă plasăm în foster animale care au nevoie de recuperare post operatorie ori sunt în convaleșcență ori animale care nu se pretează vieții în țarc, în exterior, cum sunt animalele paralizate sau pisicile. De-a lungul anilor ne-am format un grup de oameni, aceeași oameni, care fac foster pentru animalele găsite de noi. În număr foarte mare sunt studenții străini care locuiesc în Cluj, însă avem și români care ne ajută de foarte mulți ani. Unii chiar și de 9 ani. Se întâmplă rar să ni se alăture oameni noi, însă avem persoane care doresc să facă sub formă de experiment, să integreze un animal în familiile lor tocmai ca să vadă dacă sunt pregătiți să adopte la un moment dat. Acest experiment ne ajută foarte tare. Și pe noi și pe animalul implicat. Mai nou avem părinți care doresc să își învețe copiii ce presupune îngrijirea unui animal salvat din stradă. Doresc astfel să își învețe copiii cât de important e ajutorul lor în cazul respectiv”, a explicat la podcast Roxana Costan.

Exemplul Roxanei ne-a făcut să prindem oarecum aripi și să îndrăznim să credem că se poate și mai mult. Am întrebat-o la „În jurul cozii” dacă crede că putem schimba mentalitatea unei persoane care agresează și abandonează animale?

„Din fericire nu am cunoscut acești oameni care fac animalele să sufere, am luat doar rezultatul agresiunilor lor, adică animalele maltratate de ei. Nu cred că se pot schimba. Adică am văzut de-a lungul anilor oameni care nu agresau animalele, dar erau indiferenți cu ele. La ei am văzut schimbare în sensul că am observat ca și la copii, funcționează foarte bine puterea exemplului. Sunt oameni care au început să hrănească și să observe animalele străzii doar pentru că au văzut o altă persoană făcând asta și au copiat modelul. Sau am văzut oameni care au început să preia animale găsite pe străzi și au încetat să mai fie indiferenți doar pentru că i-am încurajat și susținut cu asta. Ceea ce fac agresorii și cei care abandonează animalele e lipsit de compasiune și în unele situații vorbim de persoane cu deviații comportamentale care efectiv provoacă durere și chin din pură plăcere și distracție. Deci nu știu ce mai poți schimba acolo. Chiar e nevoie să fii lipsit de suflet și conștiință dacă ești capabil de așa ceva și nu cred că există vreo șansă de schimbare la acești oameni, mai mult cred că ar putea fi un pericol pentru societate”, a concluzionat subiectul salvatorul de animale din Cluj.

Nu este foarte greu de tras o concluzie în ceea ce privește subiectul abordat în acest articol. Până la urmă România e țara în care primești, ca să ne exprimăm în limbajul străzii, una caldă și una rece în acelați timp. Când ai un motiv să speri că va fi mai bine primești un altul sau chiar două negative care îți taie aripile. Asta nu înseamnă că veștile bune nu aduc speranță și că nu merită să credem că ele se pot răspândi și că pot fi contagioase. Exemplul de la Cluj în care câtiva părinți au decis să le arate copiiilor însemnătatea implicării și a salvării unui cățel de pe stradă, este unul dătător nu doar de speranță, ci și de lumină. O lumină care are puterea, în ciuda norilor negrii care mai apar în peisaj, să crească ghiocei ai schimbării. Ghiocei care transmiși de la părinte la copil, generație după generație, nu au doar puterea să schimbe România câinilor abandonați, ci au puterea să schimbe și lumea.

Puteți urmări ediția de podcast în care a fost invitată Roxana Costan, aici.