De ce abandonează oamenii câinii? Opinia unui om care nu vede cățeii, dar care îi iubește necondiționat.
Paul Bogorin este o persoană nevăzătoare care a fost invitată la podcastul „În jurul cozii” în cadrul ediției cu #30. Paul a beneficiat, din partea unei asociații de profil, de un câine ghid pentru nevăzători. Legătura dintre Paul și câinele său, Phantom, este una extraordinară și care depășește foarte probabil legătura obișnuită pe care un om o are cu câinele său. Această legătură a fost descrisă și explicată în cadrul podcastului. Paul ajută și la dresarea câinilor și are o mare experiență de muncă cu prietenii noștri blănoși. Spre finalul acelei ediții speciale am decis să îl întrebăm de ce crede el că oamenii abandonează câinii? Aflăm răspunsul său impresionant și matur în acest articol.
L-am întrebat așadar pe Paul, în calitatea sa de iubitor de câini și de om care are o legătură foarte specială cu cățelul său, de ce crede că oamenii îi abandonează? De ce unele persoane nu consideră câinele ca fiind nici măcar o ființă care merită respect? Maturitatea și înțelepciunea lui Paul sunt impresionante.
Iresponsabilitate
Paul a descris aproape la perfecțiune principalele motive pentru care oamenii abandonează, în general, cățeii. Iresponsabilitatea și dezinteresul sunt pe primele locuri.
„Acest subiect este unul foarte sensibil pentru că nu sunt de acord cu această parte de abandon, eu cred că se pot găsi soluții și pentru câinii cu probleme de comportament și pentru câinii mai în vârstă. Cred că principalul motiv e iresponsabilitatea. Pe de altă parte decizional ne simțim depășiți. De ce spun asta? Nu am avut un client, am avut mulți clienți pe partea de dresaj, în ultimul timp chiar vreo 8 cu diverse rase de câini. O domnișorică pe la 40 de kg cu un Saint Bernard îmi spunea că o trage câinele în lesă. La fel cineva cu un Malamute sau cu un Husky. Și i-am intrebat: de ce ți-ai ales rasa asta? Au spus pentru că arată frumos. Le-am spus că nu e despre asta. A-ți lua un câine nu e despre cum arată în poze, niciodată. Aici nu e vorba doar despre câini. Vrei să îți iei un robot de bucătărie. Ok, așa arată în poze, dar ce funcționalități are? Asta trebuie să ne întrebăm. Ce caracteristici are acest câine, această rasă de câine? Vrem un câine liniștit, e clar că nu o să ne luăm un Malinois sau un Beagle”, a răspuns Paul în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România.
Soluția… eterna educație
Paul știe foarte bine și care este soluția pentru stoparea acestui fenomen trist. Problema este că nu vorbim despre o soluție ușor de aplicat. Am tot vorbit despre ea la podcast, dar aplicarea ei necesită timp și multă voință din partea fiecărui om, inclusiv din partea celor care conduc țara.
„Am un exemplu simplu, am și prieteni plecați pe afară și am mai citit și prin presă. În străinătate, începând din clasele mici, copiii fac activități în natură. La aceste activități cei mici merg în pădure, învăță cum se aprinde focul, învață ce arbori sunt acolo și cum se ocrotesc, care este importanța pădurilor și tot felul de lucruri, inclusiv despre animale. Acum se mai merge și pe la noi prin școli cu câini, se vorbește cum putem avea grijă de ei, cum să interacționăm corect?Doar că zeci de ani nu s-a vorbit despre aceste lucruri. Din păcate, încă mai există mentalitatea că patrupedul trebuie să stea în spatele curții legat, că de aia e el acolo, să păzească. Eu știu că există alarme acum, câinele și-a schimbat foarte mult din utilitate, lucrurile nu mai sunt cum erau. Educația este însă factorul principal, avem acces la ea, avem acces la internet, la o grămadă de resurse. Mai mult decat atât putem alege ce oameni avem ca și model și pe cine urmărim”, a concluzionat Paul subiectul.
Concluzii
Este oarecum obositor să tot vorbești despre importanța educației și să realizezi că timpul trece și că nu se schimbă aproape nimic. Din păcate, educația are nevoie de timp pentru a fi acceptată, implementată și înțeleasă. Iar dacă este nevoie de timp, este clar că este nevoie și de multă răbdare. Nu doar din partea oamenilor, ci și din partea celor care suferă în această problem, și anume câinii. Suferința este grea și descurajatoare.
Speranța stă în faptul că există oameni ca și Paul. Un om care nu vede câinii, dar care îi simte și îi iubește așa cum merită orice cățel să fie iubit: sincer și necondiționat. Este adevărat că Phantom este pentru Paul lumina din întuneric, însă pentru Phantom, Paul este iubirea din ignoranța care ne înconjoară.
Puteți viziona ediția de podcast în cadrul căreia am discutat cu Paul aici. Am abordat mai multe subiecte interesante care vizează legătura fascinantă care se poate crea între un om și un câine.