Dacă ne-am întoarce pentru o secundă în timp, de exemplu în anii 90’ din România, și ne-am imagina o situație în care cineva îți cere bani ca să aibă grijă sau să îți plimbe câinele, probabil că acea persoană ar fi înjurată și luată în derâdere. Ei bine, astăzi realitatea de la noi nu este foarte diferită, dar totuși este diferită. În orașele mari, cu timiditate și în cele mai mici, apare pe harta joburilor o nouă profesie: pet sittingul. În acest articol oferit de către ROLDA România discutăm despre ceea ce înseamnă acest job, cu Andreea, pet sitter în Cluj Napoca.

Ce este așadar pet sittingul? Un fel de baby sitting, dar pentru animale, în mod special câini și pisici. Oamenii sunt din ce în ce mai ocupați și nu mai au suficient să aibă grijă de animalele lor. În această situație, dar și în cea în care pleacă din țară din diferite motive, apelează la un pet sitter care să aibă grijă câteva ore pe zi de animalul lor de companie. Profesia a apărut oficial în Statele Unite ale Americii în anul 1987. Vorbim despre o „industrie” care a generat în anul 2021 în S.U.A nu mai puțin de 1,94 de miliarde de dolari.

Andreea este o tânără iubitoare și salvatoare de câini, stabilită în Cluj Napoca care a decis să își transforme pasiunea într-un job. Pasionată de mică de animalele, mama ei o certa pentru că aducea mereu în casă câini și pisici. Venită în Cluj ca și studentă, dintr-un orășel mic de lângă Suceava, ea a decis să devină pet sitter.

„Nu este un job foarte cunoscut în Romania, cel puțin în orașele mai mici este inexistent. Oamenii nu prea mai au însă timpul necesar să se ocupe de animăluțele lor și cred că încet, încet această meserie va prinde amploare. În străinătate, jobul este cunoscut și chiar renumit, e la fel ca și cum ai angaja un baby sitter pentru un copil mic. Îmi doresc foarte mult ca acest job să ia amploare.
De exemplu, în orașul micuț din care provin eu de lângă Suceava, în afară de hingheri nu auzi altceva. Dacă se oferă cineva să ducă la veterinar un câine găsit pe stradă, este o poveste, un basm, așa ceva nu există acolo”, spune Andreea.

Activitatea de pet sitter nu este neapărat complicată atunci când iubești ceea ce faci.

„Am foarte mulți clienți care sunt foarte ocupați sau pleacă în străinătate foarte des. Eu practic, dacă trebuie să mă duc o oră pe zi la un animal de care am grijă, câine sau pisică, în ora respectivă îi dau de mâncare, îi administrez tratament dacă are de luat tratament, îl scot la plimbare, mă joc cu el.
De multe ori, nu am neapărat anumite lucruri de făcut, ci trebuie să fiu acolo ca și un părinte, mă joc cu animalul, îl mângâi și încerc să îi iau gândul de la faptul că stăpânul nu este acasă. Trebuie să fiu trup și suflet acolo cu animalul”, continuă să povestească Andreea.

Într-o țară în care oamenii sunt foarte atașați de proprietatea personală, ai tinde să crezi că nu ar accepta sub nicio formă ca un străin să le treacă pragul casei. Un străin care nu doar că trece pragul casei, dar mai rămâne și singur cu animalul de companie în interiorul locuinței. Ei bine, cel puțin în Cluj Napoca, se pare că oamenii sunt ceva mai relaxați.

„Toți clienții mei au fost foarte receptivi. La început avem o primă întâlnire, facem cunoștiință cu proprietarul și cu animalul. Se mai întâmplă ca unii câini să nu fie atât de receptivi la ideea de om străi, pe teritoriul lor, fără stăpân. Mă așteptam ca oamenii să fie mai reticenți, mă gândeam că poate vor crede că vreau să fur din casa lor sau dacă vor crede că am să stric ceva?
Am avut de mică un talent să fac chiar și câinii mai puțin prietenoși să aibă încredere în mine. Oamenii în Cluj sunt foarte calzi și prietenoși, nu am avut până acum nicio experiență negativă”, mărturisește pet sitterul.

E important de precizat faptul că nu oricine poate să devină un pet sitter. Chiar dacă poate părea foarte cool, este clar că nu vorbim despre un job obișnuit. Andreea spune chiar că, pentru a fi un pet sitter nu ajunge doar să îți placă animalele.

„Cea mai importantă calitate este răbdarea, trebuie să fii foarte răbdător. Trebuie să ai o răbdare de fier pentru că pot să apară fel și fel de situații în care animalul este, de exemplu, foarte anxios.
Apoi iubirea față de animale este foarte importantă, dacă nu iubești animalele nu ai ce să cauți în acest domeniu. Nu ajunge doar să îți placă animalele atunci când le vezi pe stradă. În această meserie e nevoie de ceva mai mult pentru că animalele simt dacă le iubești sau nu.
Trebuie să ai și încredere în tine. Dacă nu ai încredere în tine și în puterile tale este foarte greu ca animalul să aibă încredere în tine”, spune Andreea vorbind despre călitățile pe care trebuie să le aibă un pet sitter.

E limpede în același timp faptul că, dacă ai tot ceea ce îți trebuie pentru acest job, activitatea în sine poate fi uneori și distractivă. Ce consideră însă un pet sitter, este mai fun să ai grijă de un câine sau de o pisică?

„Nu aș putea să aleg, este o experiență la fel de frumoasă și cu un câine și cu o pisică. Pisicile de exemplu sunt foarte independente, ele nu au neapărat nevoie de tine, te văd, ești în casă, sunt ok. Dacă au chef se joacă cu tine, dacă nu, nu.
Câinii vor mai multă aventură, te joci cu ei cu o jucărie, le dai o recompensă. Câinii sunt foarte afectuoși, trebuie să ai grijă de ei ca de un copil mic”, consideră Andreea.

Pentru a afla mai multe informații despre activitatea de pet sitting, ascultă ediția a 12-a podcastului “În jurul cozii”, oferit de către ROLDA România.

Este clar că o societate normală, civilizată, are nevoie de o profesie de acest gen. Așa cum avem nevoie de baby sitteri, avem nevoie și de pet sitteri. Este de aplaudat faptul că, în mod special tinerii (din ceea ce am observat din anunțurile de pe olx), își oferă serviciile în această direcție, deschizând practic și în România drumul unui job cu rădăcini occidentale.

Este greu însă să nu remarcăm o problemă care poate nu este foarte vizibilă pentru toată lumea. Dacă încercăm să privim realitatea românească “de sus” putem observa că țara noastră începe să se dezvolte armonios în anumite direcții și să țină pasul cu “lumea civilizată”, pe când în alte direcții bate pasul pe loc sau chiar regresează.

Adică, de exemplu, în acest articol vorbim despre pet sitteri care au grijă de câini și de pisici în căldura și confortul unui cămin iubitor, timp în care pe străzile noastre “pitorești” se plimbă fără direcție mii de câini plouați, flămânzi, bolnavi și abuzați. Dacă punem cele două imagini una lângă cealaltă, lucrurile nu mai arată așa de bine, nu-i așa?

Este de apreciat direcția în care merge pet sittingul în România, avem nevoie de această evoluție, dar în același timp este bine să nu ne „îmbătăm cu apă rece” și să încercăm să echilibrăm lucrurile. Cum putem face asta? Am putea, poate, să încercăm să fim mai umani atunci când vedem un câine comunitar pe stradă, să îl ajutăm cu mâncare, cu apă, sau dacă dorim cu adevărat să îl salvăm și să îi schimbăm destinul…îl putem ADOPTA!