Donează 
Testamente 
Ioana – şi motivul pentru care uneori credem că animalele au mai mult suflet decât mulți oameni
Pe Internet circulă de foarte mulți ani un citat atribuit lui Mark Twain – „Cu cât îi cunosc mai bine pe oameni, cu atât mai mult îmi iubesc câinele”. Sunt cuvinte pe care ni le putem pune la temelia adăpostului nostru unde ajung câini care au suferit de pe urma violenței omului. Cei mai mulți dintre aceștia sunt mici, slabi, nu au putere să se pună cu un om, cu o unealtă care vine spre capul lor sau cu o mașină aflată în mișcare. Iar singurul lor păcat este faptul că se află în momentul X în raza directă a mâniei nejustificate a unei persoane.
Este și povestea Ioanei, o cățelușă a cărei situație ne mișcă până la lacrimi chiar și pe noi, care suntem atât de obișnuiți cu lucrurile astea. Până și pe noi ne dărâmă atâta cruzime. Dar faptul că acest animal are o poftă de viață și o capacitate de a ierta mai presus de suferința prin care a trecut, ne umple de admirație și de iubire.
Iată povestea tristă a Ioanei – Atenție! Nu este pentru cei sensibili!
Acum câteva zile am primit un apel la ora 6 seara. La telefon, o doamnă se scuza că ne deranja atât de târziu. I-am spus să fie pe pace că știm că problemele nu respectă niciun program. Liniștită de faptul că are cine să o asculte, doamna Ioana ne-a povestit despre o cățelușă pe care a găsit-o într-o casă părăsită. Femeia mergea la locuința de alături pentru a avea grijă de o bătrână. Și se pare că unora grija și compasiunea le curg prin vene, că doamna aceasta mărinimoasă a găsit de cuviință să vadă și ce se întâmplă cu un cățel abandonat care se ascunde printre ruinele casei vecine.
Întâmplarea face, ca în momentul în care a vrut să se apropie de casă, doamna Ioana avea în mână un băț, pe care îl ținea fără un motiv anume. Câinele a ieșit încet la lumină, iar doamna Ioana a putut să vadă că este extrem de slab. Literalmente piele și os. Mai mult, văzând bățul, cățelușa s-a întins la pământ cu burta expusă.
Acest gest a impresionat-o nespus pe doamna Ioana. Odată pentru că nici prin cap nu i-ar fi trecut vreodată să lovească un animal cu un băț, a doua oară pentru că devenea din ce în ce mai clar faptul că acest animal fusese expus la violență în trecut. Și, din păcate, urme ale acestei violențe persistau pe întreg corpul ei: o rană veche și închisă peste niște oase chinuite și o mandibulă cu probleme care nu îi permitea să mestece hrana și care o forța înghită totul întreg.
Făcându-i-se milă de cățea, doamna Ioana a încercat să o hrănească. Dar orice mânca, săracul animal voma instant. Și pierdea pe zi ce trecea din greutate. Timp de 6 luni doamna Ioana a încercat să țină acest animal în viață. Chiar a adus și veterinarul satului să îl vadă. Fără mari rezultate, însă, deoarece orice pastile reușea să înghită, cățeaua le vomita.
După atâtea încercări, doamna Ioana, îngerul salvator al cățelușei pe care am numit-o după ea pentru că îi datorează viața, a găsit de cuviință să ceară ajutor mai departe. Asta în loc să renunțe la acest animal chinuit care nu părea să aibă vreo șansă.
În pofida chinurilor suferite de mâna semenilor noștri, cățelușa Ioana ne-a întâmpinat cu codița fluturând. Atât chin și bucurie într-un singur loc nu ne-a mai fost dat să vedem.
Deși bătut cu bestialitate, acest animal își putea păstra încrederea în oameni. Culmea. Pentru că noi tocmai ne-o pierdusem. A câta oară?
Ajunsă în cabinetul unui veterinar bun, cățelușa Ioana a primit un diagnostic corect. Aparent mandibula nu era ruptă atât de rău cât să nu-i permită să mănânce, dar în stomac avea bucăți de materiale precum plastic, care îi provocau episoadele repetate de vomă. Mai mult, stomacul era foarte iritat de la vomat într-una atâtea luni.
Update din data de 2 iunie:
În cadrul unei operații laborioase, cățelușei Ioana i-a fost îndepărtată o parte din intestin care era foarte afectată. Timp de două zile, situația părea că s-a îmbunătățit. Apoi lucrurile au luat aceeași turnură nefericită: Ioana a reînceput să verse tot ce mănâncă. Deja simțim cum ne cuprinde disperarea.
Update din data de 25 iunie:
Acest cățel este un supraviețuitor! Astăzi a părăsit clinica. Are o schemă completă de tratament ce presupune administrarea meselor cu multe fibre în doze mici și dese pentru a lăsa stomacul să se vindece dar și pentru a o ajută să înceapă să ia în greutate. Va fi mai dificil, dar acest cățel merită tot efortul!
Update
Cu sufletul extrem de greu trebuie să recunoaștem că acest caz ne-a învins. Pe cât am încercat să o salvăm, pentru Ioana viața devenise prea dureroasă. A fost o decizie care ne-a mușcat din suflet, dar pe care nu avem luxul de a o regreta.
În pofida tuturor eforturilor celui mai dedicat dintre veterinari, Ioana nu a putut avea o recuperare bună. Stomacul ei a fost atât de grav avariat încât continua să dea afară toată mâncarea ingerată. Deși am avut grijă de ea și i-am dat mâncare specială, Ioana continua să vomite. Ajunsese un schelet cu blană. Chiar și așa, încă găsea destulă forță să dea din coadă atunci când ne vedea pe noi. Știa că o iubim. Știa că vrem să avem grijă de ea cât mai mult timp. Știa că ne luptăm pentru ea. Știa. Știa să iubească mai mult decât au știut cei care i-au făcut acest rău iremediabil.
Ne pare rău, Ioana. Ne pare rău că ai avut neșansa de a da peste acei indivizi care ți-au făcut atâta rău, înainte de a da peste doamna cu suflet bun care te-a îngrijit înainte să ajungi la noi. Ne pare rău, Ioana!
