Există situații în care un cuplu alege să aibă grijă de un câine cu scopul de a se „antrena” pentru apariția copilului. Vorbim despre un subiect delicat și care, de regulă, nu este dezbătut în „gura mare” tocmai pentru că se știe că filosofia din spatele acestei decizii nu este tocmai corectă din punct de vedere moral. Putem avea grijă de un copil așa cum avem grijă de un câine? Ce se întâmplă cu câinele după apariția copilului? Încercăm să răspundem acestor întrebări într-un articol care este oarecum dedicat viitorilor părinți, cuplurilor care au deja copii, dar și tuturor celor care pur și simplu iubesc animalele și vor să afle cât mai multe lucruri despre ele.

Unele studii realizate la universități importante din occident arată că un câine poate face chiar mai mult decât să pregătească un cuplu să aibă un copil. Se pare că perechile care au animale de companie, au tendința să fie mai fericite decât cele care nu au animale. Această concluzie este, fără doar și poate, una pozitivă, însă aceleași studii mai spun că pisicile sau câinii nu te pot pregăti 100% pentru a avea un copil. Responsabilitatea de a avea un copil este mult mai mare și în același timp o abordare de acest gen nu este corectă ca și intenție față de animale. A avea un animal de companie nu trebuie să însemne în mod normal a te folosi de acel animal pentru a ajunge într-un anumit punct.

Am discutat despre subiectul articolului cu Diana Zazula, psiholog și sociolog, în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România. Dincolo de specializarea precizată mai sus, Diana este o mamă care își crește copilul înconjurat de animale de companie, deci este o persoană care înțelege tema materialului și din punct de vedere personal.

„Din punctul meu de vedere, este foarte dificil să te pregătești pentru un copil, la oricâte cursuri de parenting ai participa tot nu îți ies lucrurile ca la carte pentru că este o situație pentru care, oricât de mult ne-am pregăti nu vom reuși să facem față. Nu știu dacă un câine te poate pregăti pentru venirea unui copil. Te învață să fii mai responsabil, dar nu înseamnă că dacă ești un stăpân bun al unui cățel, vei fi și un părinte bun.
Evident anumite lucruri pot fi transpuse dintr-un plan în celălalt, dar nu trebuie să uităm că atunci când vorbim despre relația cu cățelul nostru, vorbim despre o relație de subordonare într-un fel sau altul. În viziunea cățelului, tu trebuie să devii liderul haitei. Responsabilitatea ta ca părinte este, în primă fază de a aduce niște reguli în cadrul familiei, de a-l educa pe copil, și apoi de a-l îndruma. Partea de îndrumare în relația cu cățelul este oarecum exagerată. Nu poți să îți induci ideea că dacă ești un stăpân bun, vei fi un părinte bun. Un copil înseamna mult mai multe responsabilități.
Sunt foarte mulți stăpâni care personifică cățelul, acesta devine cumva copilul lor. E în regulă să fii atașat de cățelul tău, dar la finalul zilei trebuie să facem o diferență între ceea ce înseamnă un animal de companie, respectiv o ființă umană, cu care relaționezi totalmente altfel.
Și mai este important ca patrupedul din casa ta să fie un câine potrivit pentru copiii mici. Poate un Pit Bull bine educat îi va permite copilului tău să îl tragă de coadă și de ureche, dar un Cane Corso nu sau un Cocker nu va permite deloc așa ceva”, apreciează Diana.

După apariția copilului pot să apară situații în care câinele să simtă faptul că nu mai primește aceeași atenție. De aceea este foarte important să avem în casă un câine care este tolerant cu copiii. În orice caz, dacă ne-am asumat responsabilitatea de a avea grijă de un cățel, ar fi matur din partea noastră să ne asumăm această responsabilitate și în pofida „noii agitații” din viața noastră și să nu neglijăm nevoile patrupedului.

„De multe ori, în această situație când apare copilul, câinele fie este lăsat în grija altor persoane, fie este abandonat sau este neglijat pentru că părințiilor le este teamă să nu îi facă ceva copilului. În acest context, câinelui îi lipsește exact ceea ce noi trebuie să îi oferim și anume o stare de siguranță, de echilibru. Un câine echilibrat se va comporta conform așteptărilor noastre, un câine neglijat nu se va comporta conform așteptărilor noastre”, subliniază psihologul și sociologul Diana Zazula, în cadrul podcastului oferit de către ROLDA România.

Unii specialiști recomandă pentru a ajuta cățelul să se adapteze mai ușor cu prezența copilului, să îi oferiți acestuia mici recompense atunci când copilul plânge sau strigă. În acest fel câinele asociează aceste momente cu ceva pozitiv.

Sunt întâlnite cazuri în care, imediat după apariția copilului, părinții renunță într-un fel sau altul la câine de frică ca acesta să nu reprezinte un pericol pentru copil, fără a-i acorda nicio șansă patrupedului pe care până ieri l-au dorit. Relația copil – câine poate să fie una excelentă atâta timp cât animalul este bine educat și îi sunt satisfăcute nevoile.

„Depinde de situație și de educația câinelui. Eu am pisici acasă, sunt pisici tolerante în privința copiii. Am fost avertizată de oamenii din jurul meu că i se vor depune copilului fire de păr pe ficat. Adevărul este că, prezența acestor animăluțe pe lângă copil, îi cresc imunitatea, șansele să dezvolte alergii sunt scăzute, iar primul cuvânt pe care l-a zis copilul meu a fost miau. De-a lungul timpului noi oamenii am trăit într-o simbioză foarte frumoasă cu animalele, nu înțeleg de ce încercăm acum să ne punem într-o bulă de cristal cu scopul de a scăpa de viruși și bacterii, pe când în realitate nu facem decât să ne slăbim sistemul imunitar”, spune psihologul în cadrul podcastului „În jurul cozii”.

Concluziile acestui subiect nu sunt atât de complicate pe cât par. Ești un părinte bun dacă ești un stăpân bun al unui câine? Răspunsul poate fi da, nu sau poate. Depinde doar de tine, dar trebuie conștientizat faptul că cele două responsabilități sunt până la urmă total diferite, chiar dacă există asemănări între ele.

Este câinele afectat de apariția copilului? Bineînțeles că este afectat într-o măsură mai mare sau mai mică. Câinele te iubește, deci este perfect normal să apară în acest context sentimente de gelozie. Și un frate mai mare este afectat atunci când apare în peisaj frățiorul mai mic. Soluția este să gestionezi situația cu calm și responsabilitate, arătând tuturor părților că sunt în continuare importante.

Reprezintă câinele un pericol pentru copil? Cu siguranță nu, dacă patrupedul este tolerant cu copiii și dacă, până la apariția bebelușului te-ai ocupat corespunzător de educația acestuia. Dacă aceste chestiuni sunt bifate, relația dintre cei doi va fi foarte probabil una specială.

Revenind la corectitudinea morală pe care am menționat-o în primele rânduri, dacă iubești cu adevărat animalele, nu este etic să te folosești de ele cu scopul unui soi de „antrenament” care să te ajute pentru apariția copilului. Am mai subliniat și în articole anterioare, animalele sau câinii nu sunt jucării! A avea grijă de un animal nu trebuie să însemne egoism (și antrenamente cu intenții ascunse), ci o „mare” uriașă de iubire și altruism, manifestate fără a aștepta ceva în schimb. O iubire condiționată nu este iubire