5 abordări care ar putea salva o viață

1. Abordarea directă.
Poate nu este cea mai ușoară variantă, dar este cea mai logică și simplă. Uneori, simplul fapt că sunt văzuți și că se pot lua măsuri vis-a-vis de comportamentul lor, poate modifica atitudinea unora față de animalele de companie.
În mod evident, în această categorie intră cu precădere persoanele care pot fi abordate, nu cele recalcitrante, cu un trecut violent sau cunoscute ca fiind răzbunătoare și care pot face viața animalului și mai dificilă. De exemplu, dacă ai o vecină în vârstă care încă practică închisul animalului pe balcon atunci când nu este acasă, poate o poți convinge să renunțe la acest obicei, să facă animalului un loc în interiorul locuinței, ferit de frig sau caniculă. Nu te sfătuim să abordezi astfel un vecin cunoscut ca având un comportament violent.
Mai poți apela la această abordare dacă eşti martorul unor acte de cruzime pe stradă. Dacă un grup de copii chinuie un animal, le poți atrage atenția și poți discuta cu ei. Ar putea fi o discuție constructivă. Sau dacă vezi un stăpân care își smucește câinele în lesă. Există posibilitatea ca unele persoane, deși bine intenționate, să nu știe cum să se comporte cu un animal. În acest caz, intervenția din exterior este benefică pentru patruped.
Din nou, abordarea directă poate fi eficientă, dar contează și cât de receptivă poate fi persoana căreia i se atrage atenția.

2. Intervenţia de grup.
Dacă un vecin are un comportament violent la adresa animalului, atunci acesta își va exprima amarul cu scheunături prelungi. Fie din cauza senzației de abandon în cazul animalelor lăsate singure în casă foarte mult timp, fie din cauza corecțiilor aplicate animalului atunci când acesta nu se comportă în casă așa cum ar dori stăpânul. În situația în care această persoană nu este ușor de abordat, apelează la ceilalți vecini și la Asociația de proprietari. Se poate interveni pe cale oficială, prin intermediul administratorului.
Totuși, în acest caz, situația va fi rezolvată cu precădere în beneficiul proprietarilor – stăpânului i se poate cere să renunțe la animal, indiferent de cum alege să facă acest lucru. Dacă vrei binele acelui animal, asigură-te că iei parte la toate întâlnirile pe această temă, că hotărăşti împreună ce este de făcut pentru binele animalului și nu doar pentru a scăpa de o neplăcere pentru oamenii din bloc.
Intervenția de grup pe cale semi-oficială prin intermediul organizațiilor de locatari pot face cererile adresate stăpânului să pară mai formale. Dar acestea nu au în vedere în mod clar bunăstarea animalului. Atenție atunci când alegi această abordare și urmăreşte rezolvarea problemei îndeaproape.

3. Apelează la autorităţi.
Dacă eşti martorul unor situații repetate de abuz în care simți că nu poți interveni personal, apelează la ajutorul autorităților. Când ai ocazia, documentează abuzul. În mod evident, dacă este o situație în care animalul este în pericol imediat, poți interveni și poți suna la 112 pentru ca Poliția să îl prindă pe autor în flagrant. Dacă este vorba de acte de agresiune care nu pun viața animalului în pericol imediat, poți înregistra o plângere la Poliţie. În baza legii de Protecția Animalelor 205/2004, autoritățile sunt OBLIGATE să intervină.

4. Contactează un ONG local.
Reprezentanții ONG-urilor sunt persoanele cele mai implicate în astfel de acțiuni. De cele mai multe ori vei da de persoane care sunt gata să lase baltă orice altceva și să sară în ajutorul unui animal aflat în suferință. Trebuie să te documentezi puțin cu privire la activitatea lor și la atitudine față de autorități. Vei primi sfaturi utile cu privire la cum se poate aborda o astfel de problemă în context local – autoritățile locale tind să acționeze diferit în diverse județe – și chiar o mână de ajutor.

5. Dă o mână de ajutor.
Se poate întâmpla ca uneori, autorii unor acte de cruzime la adresa animalelor să le comită fără voia lor. Aceste cazuri, mai puține la număr, sunt mai ușor de rezolvat prin simpla implicare a noastră ca și comunitate.
Poate un vecin în vârstă nu mai are puterea necesară pentru a plimba cățelul, prietenul lui de o viață. Sau poate nu dispune de fondurile necesare pentru a-i cumpăra hrană și îi este rușine să ceară ajutor. Uneori, situații care par izvorâte din răutate ar putea avea explicații cât se poate de plauzibile. Din păcate, de aceste cazuri aflăm atunci când este prea târziu. Și tot atunci constatăm cu regret că am fi putut ajuta. Chiar am fi putut. Am fi putut plimba un cățel bătrân, am fi putut cumpăra niște mâncare de câine, am fi putut bate la ușă pur și simplu să vedem ce se întâmplă.

Ți-au fost de ajutor informațiile noastre?

Termeni & Condiţii