Dacă vedem în mass-media o știre care prezintă un câine care a mușcat sau în cazuri extrem de nefericite, un câine sau mai mulți care au ucis, persoanele care nu au nicio tangență cu lumea canină, încep să nutrească sentimente de ură față de patrupede. În aparență ai putea să cedezi acestei judecății și să spui că este normal.

Credem cu tărie că blănoșii noștri pe patru picioare, cei cu stăpân și fără stăpân, nu au în general porniri instinctuale agresive care să îi determine să atace oameni. Există în mod evident excepții care nu se încadrează în această opinie, excepții care apar de obicei din cauza unor situații excepționale.

Cazul din Lacul Morii, București, a șocat din nou o țară întreagă. În luna ianuarie a anului 2023 o doamnă care alerga în parcul menționat a fost atacată și ucisă de o haită de câini. Nu vom intra în detaliile tragicului subiect despre care s-a vorbit deja foarte mult, dar vom încerca să aflăm cine este vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat și ce ar trebui să facem noi românii pentru ca o situație de acest gen să nu se mai repete.

Sterilizare. Un cuvânt pe care în aparență îl înțelege toată lumea, dar care în realitate nu este înțeles pe deplin. Problema câinilor abandonați din România pornește în mod special din mediul rural și acest lucru se întâmplă în primul rând din cauza faptului că patrupedele nu sunt sterilizate de către proprietarii lor.

Majoritatea românilor adoră sa vorbească mult, mai ales atunci când au o problemă pe masa discuției. Ne dăm cu toții cu părerea, venim cu o mulțime de soluții teoretice dar așteptăm să vină altcineva să le pună în aplicare pentru noi. Cam la fel se întâmplă și în cazul mult discutatei chestiuni a sterilizării câinilor. Majoritatea știe că într-o țară în care numărul câinilor comunitari și a câinilor abandonați crește de la an la an, singura soluție este sterilizarea.

Atunci când ai un cel mai bun prieten, viața este mai frumoasă. Se întâmplă uneori ca cel mai bun prieten al omului să nu fie un alt om, ci să fie un câine. Câinele te iubește necondiționat, adoră să se joace cu tine și îți este alături și la bine și la greu. Este de înțeles așadar de ce și dragostea pe care o simt oamenii fața de câini poate să ajungă la cote nemărginite.

Cățeii din adăposturile din România suferă. Nu suferă practic în adăposturi pentru că acolo au parte de iubire, mâncare și un acoperiș deasupra capului. Suferă atunci când vine vorba despre viitorul lor. Viitorul lor este incert pentru că majoritatea vor rămâne pentru totdeauna acolo.

Nu vă speriați, acest articol nu este un interviu cu Dumnezeu și nici nu avem o declarația a sa în ceea ce privește sterilizarea și abandonul câinilor. Părerea lui Dumnezeu despre aceste subiecte este în fiecare dintre noi și ține efectiv de modul în care vedem noi lucrurile. Ce este cert este că în majoritatea cazurilor, oamenilor le este frică de divinitate dar nu și de lege.

Suferință pare a fi cuvântul care descrie cel mai bine existența animalelor străzii în România. Câinii abandonați au pe drumurile țării un „partener” de durere pe care, în aparență, românii îl iubesc foarte mult, pisica. În anumite topuri s-ar părea că suntem cei mai mulți proprietari de pisici din UE (raportat la teritoriul țării) cu 4 milioane de pisicuțe care locuiesc în casele noastre. Dar oare câte milioane de suflete de feline trăiesc pe străzile țării? Oare ce viață duc ele și cum sunt ucise atunci când oamenii „justițiari” decid că sunt prea multe?